toropire definitie

2 intrări

21 definiții pentru toropire

TOROPÍ, toropesc, vb. IV. Tranz. A aduce în stare de toropeală (1); a ameți, a buimăci, a moleși. ♦ A cuprinde, a copleși; a năpădi. ♦ A bate zdravăn; a ucide în bătaie. – Din ucr. toropyty.
TOROPÍRE, toropiri, s. f. Acțiunea de a toropi și rezultatul ei. – V. toropi.
TOROPÍ, toropesc, vb. IV. Tranz. A aduce în stare de toropeală (1); a ameți, a buimăci, a moleși. ♦ A cuprinde, a copleși; a năpădi. ♦ A bate zdravăn; a ucide în bătăi. – Din ucr. toropyty.
TOROPÍRE, toropiri, s. f. Acțiunea de a toropi și rezultatul ei. – V. toropi.
TOROPÍ, toropesc, vb. IV. Tranz. 1. (Mai ales la participiu) A aduce în stare de toropeală; a ameți, a buimăci, a moleși. Santinela toropită de dogoarea soarelui, se clătina, gata s-adoarmă. CAMILAR, N. I 360. Toropiți de căldură erau și oamenii; toropite erau și vitele. SADOVEANU, O. VII 237. Bietul Ion, șovăind ca un om toropit de băutură... o luă întîi spre comună. VLAHUȚĂ, O. A. 357. ♦ A cuprinde, a copleși, a năpădi, a lua în stăpînire. Și nu poate reconstitui cum... se instalează durerile în cap, treptat și perfid, pînă ce toropește toată ființa. C. PETRESCU, C. V. 260. Te toropește somnul. ȘEZ. I 56. ◊ Refl. pas. Inima lui Cimpoeșu se toropi de-o imensă milă. CAMILAR, N. I 416. 2. A culca la pămînt, a strivi (bătînd, lovind). Să ne toropească, de cumva n-am fost unul altuia cu priință. SBIERA, P. 88. Cît pe ce să ne toropească bradul aprins, de nu băga de seamă unul dintre plăieși. CREANGĂ, A. 31. O, îmi vine să-l toropesc! ALECSANDRI, T. 707.
TOROPÍRE, toropiri, s. f. Acțiunea de a toropi și rezultatul ei; toropeală, moleșire; apatie. Toropirea... pe care o lasă in organismele plăpînde o violentă zguduire de nervi. VLAHUȚĂ, O. A. III 119.
toropí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. toropésc, imperf. 3 sg. toropeá; conj. prez. 3 să toropeáscă
toropíre s. f., g.-d. art. toropírii; pl. toropíri
toropí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. toropésc, imperf. 3 sg. toropeá; conj. prez. 3 sg. și pl. toropeáscă
toropíre s. f., g.-d. art. toropírii; pl. toropíri
TOROPÍ vb. 1. v. răzbi. 2. a moleși. (Canicula îl ~.)
TOROPÍ vb. v. snopi, stâlci.
TOROPÍRE s. 1. amorțeală. 2. v. moleșeală.
A TOROPÍ ~ésc tranz. 1) A aduce în stare de toropeală; a face să fie cuprins de moleșeală; a moleși. 2) A cuprinde din toate părțile; a pune stăpânire. 3) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi (în bătăi); a snopi; a stropși; a făcălui; a stâlci; a tăbăci. /<ucr. toropyty
A SE TOROPÍ mă ~ésc intranz. reg. A face (concomitent) schimb de bătăi (unul cu altul). /<ucr. toropyty
toroipan n. măciucă nodoroasă, ciomag mare: cu toroipanul în spinare ISP. [Derivat ca și toropală din toropì].
toropì v. 1. a prăpădi, a răpune: cât pe ce să ne toropească bradul aprins CR.; 2. fam. a ameți în bătăi; 3. a fi doborît de somn. [Cf. rus. TOROPĬETĬ, a spăimânta, și TOROPITĬ, a zori].
toropésc v. tr. (cp. cu rus. toropitĭ, a împinge, a grăbi, toropĭetĭ, a fi intimidat). Moleșesc, fac să-țĭ vie lene: o căldură care te toropea.
TOROPI vb. 1. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, (înv.) a(-l) preacovîrși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul.) 2. a moleși. (Canicula îl ~.)
toropi vb. v. SNOPI. STÎLCI.
TOROPIRE s. 1. amorțeală, toropeală. (Stare de ~.) 2. lîncezeală, lîncezire, moleșeală, moleșire, toropeală, (franțuzism rar) torpoare, (Munt. și Olt.) tîromeală. (Ce e această ~ la voi?)

toropire dex

Intrare: toropi
toropi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: toropire
toropire substantiv feminin