8 definiții pentru toropală
TOROPÁLĂ, toropale,
s. f. (
Mold.) Toroipan. Ia auzi-i cum se mai fasolesc! Să nu-i iei cu toropala? ALECSANDRI, T. 623.
toropálă (ciomag) (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. toropálei;
pl. toropále
toropálă (ciomag) s. f., g.-d. art. toropálei; pl. toropále TOROPÁLĂ s. v. bâtă, ciomag, măciucă. toropálă (-le), s. f. – Ciomag, bîtă.
Ngr. τό ρόπαλον, cu aglutinarea
art. (Candrea, GS, VI, 326). –
Der. toroipan,
s. n. (măciucă), prin schimb de
suf. (expresia cu toroipanul „cu ghiotura, cu grămada” este o transpunere a expresiei
ngr. μέ τό παράπανω „cu ghiotura”); toroipăni,
vb. (a aduce în stare de amețeală, a lăsa fără simțire; a cuprinde, a copleși, a învinge; a strivi, a zdrobi;
refl.,
înv., a se exalta, a-și ieși din fire), probabil de aceeași origine (dar
cf. rus. toropitĭ „a se zori”,
sl. utrŭpĕti „a ameți”; Cihac, II, 418; Tiktin); toropeală,
s. f. (moleșeală; somnolență).
toropală f. toroipan: să mi-l iei cu toropala AL.
toropálă f., pl. e (d. toroapă). [Cp. și cu ngr. tò rópalon, cĭomagu, și numele de familie Ropală]. Mold. Iron. Cĭomag mare: a lua pe cineva cu toropala (ca rus. vzĕotĭ kogó otorópom, a inspira cuĭva panică. V.
pătăchie. toropală s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ. Toropală dex online | sinonim
Toropală definitie
Intrare: toropală
toropală substantiv feminin