toron definitie

15 definiții pentru toron

TORÓN2 s. n. Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. – Din fr., engl. thoron, germ. Thoron, rus. toron.
TORÓN1, toroane, s. n. 1. Mănunchi de fire subțiri, răsucite împreună în același sens, din care se fabrică funii, cabluri etc. 2. (Arhit.) Ciubuc mare, rotund, așezat la extremitatea unei suprafețe drepte. – Din fr. toron.
TORÓN1, toroane, s. n. 1. Mănunchi de fire subțiri, răsucite împreună în același sens, din care se fabrică funii, cabluri etc. 2. (Arhit.) Ciubuc mare, rotund, așezat la extremitatea unei suprafețe drepte. – Din fr. toron.
TORÓN2 s. n. Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. – Din fr., engl. thoron, germ. Thoron, rus. toron.
TORÓN, toroane, s. n. Mănunchi de fire subțiri, răsucite împreună în același sens, din care se fac funii, cabluri etc.
torón1 (mănunchi de fire) s. n., pl. toroáne
torón2 (gaz) s. n.; simb. Tn
torón (mănunchi de fire) s. n., pl. toroáne
torón (gaz) s. n., simb. Tn
TORÓN s.n. 1. Grup de fire subțiri răsucite împreună în același sens, alcătuind un cablu metalic sau textil. 2. Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. 3. (Arhit.) Ciubuc mare, rotund, așezat la extremitatea unei suprefețe drepte. [Pl. -oane. / < fr. toron].
TORÓN1 s. n. 1. grup de fire subțiri răsucite împreună în același sens, un cablu metalic sau textil. 2. (arhit.) ciubuc mare, rotund, la extremitatea unei suprafețe drepte. (< fr. toron)
TORÓN2 s. n. emanație de toriu, izotop al radonului. (< fr. thoron)
TORÓN1 ~oáne n. Grup de fire răsucite împreună în același sens, din care se fac funii, cabluri etc. /<fr. toron
TORÓN2 n. chim. Gaz produs la dezintegrarea radioactivă a toriului. /<fr. thoron
TORON grup de fire răsucite (trei) care prin împletirea cu alte toroane alcătuiesc inima unei suspante.

toron dex

Intrare: toron
toron substantiv neutru