TOROIPÁN, toroipane, s. n. (Reg. și fam.) Ciomag, măciucă, bâtă. ◊ Loc. adv. Cu toroipanul = cu forța. – Et. nec.

TOROIPÁN, toroipane, s. n. (Reg. și fam.) Ciomag, măciucă, bâtă. ◊ Loc. adv. Cu toroipanul = cu forța. – Et. nec.

TOROIPÁN, toroipane, s. n. (Munt.) Băț noduros, mai gros la un capăt; măciucă, ciomag, bîtă. Așa cum surîdea sprijinit în baston... chiar că se cerea grabnic măturat de un toroipan fără cruțare. C. PETRESCU, A. R. 28. Își luă însă toroipanul pe care și-l cioplise el dintr-un lemn nodoros de măslin sălbatec. ISPIRESCU, U. 30. Un uriaș cu mînile întinse-n sus, ținînd în dreapta un toroipan ridicat. CARAGIALE, N. F. 33.

toroipán (reg., fam.) s. n., pl. toroipáne

toroipán s. n., pl. toroipáne

TOROIPÁN s. v. bâtă, ciomag, măciucă.

toroipănì v. a toropi: toroipăni pe cei mai mulți ISP.

toroĭpán n., pl. e (var. din toropală. Cp. și cu ngr. tò rópalon, cĭomagu). Munt. Iron. Cĭomag mare.

toroipan s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ.

a lua (pe cineva) în toroipan expr. (pop. – d. bărbați) a avea contact sexual (cu cineva)

a pune toroipanul (pe cineva) expr. 1. (pop.) a bate rău de tot. 2. (d. bărbați) a avea contact sexual (cu o femeie).

a zbârli sparanghelu’ / toroipanul expr. (pop.) a avea o erecție.

toroipan, toroipane s. n. 1. (reg.) ciomag, măciucă. 2. penis erect.