toroipan definitie

13 definiții pentru toroipan

TOROIPÁN, toroipane, s. n. (Reg. și fam.) Ciomag, măciucă, bâtă. ◊ Loc. adv. Cu toroipanul = cu forța. – Et. nec.
TOROIPÁN, toroipane, s. n. (Reg. și fam.) Ciomag, măciucă, bâtă. ◊ Loc. adv. Cu toroipanul = cu forța. – Et. nec.
TOROIPÁN, toroipane, s. n. (Munt.) Băț noduros, mai gros la un capăt; măciucă, ciomag, bîtă. Așa cum surîdea sprijinit în baston... chiar că se cerea grabnic măturat de un toroipan fără cruțare. C. PETRESCU, A. R. 28. Își luă însă toroipanul pe care și-l cioplise el dintr-un lemn nodoros de măslin sălbatec. ISPIRESCU, U. 30. Un uriaș cu mînile întinse-n sus, ținînd în dreapta un toroipan ridicat. CARAGIALE, N. F. 33.
toroipán (reg., fam.) s. n., pl. toroipáne
toroipán s. n., pl. toroipáne
TOROIPÁN s. v. bâtă, ciomag, măciucă.
toroipănì v. a toropi: toroipăni pe cei mai mulți ISP.
toroĭpán n., pl. e (var. din toropală. Cp. și cu ngr. tò rópalon, cĭomagu). Munt. Iron. Cĭomag mare.
toroipan s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ.
a lua (pe cineva) în toroipan expr. (pop.d. bărbați) a avea contact sexual (cu cineva)
a pune toroipanul (pe cineva) expr. 1. (pop.) a bate rău de tot. 2. (d. bărbați) a avea contact sexual (cu o femeie).
a zbârli sparanghelu’ / toroipanul expr. (pop.) a avea o erecție.
toroipan, toroipane s. n. 1. (reg.) ciomag, măciucă. 2. penis erect.

toroipan dex

Intrare: toroipan
toroipan substantiv neutru