Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru toriște

TÓRIȘTE, toriști, s. f. (Transilv., Ban., cu sens colectiv; și în forma turiște) 1. Resturi de nutreț care rămîn în iesle sau în locul unde au mîncat oile sau vitele; ogrinji, tor. Turiște la ei, ogrinji în ieslea vitelor nu se pomeneau nici de leac. AGÎRBICEANU, S. P. 28. 2. Loc unde li se dă oilor de mîncare iarna; loc de odihnă al oilor și al vacilor; zăcătoare. Cînd iarna se adună mai multe [presuri] la un loc prin ogrăzi, prin ocoalele vitelor, pe turiștile oilor... în curînd după aceea are să sosească vreme rea. MARIAN, O. I 381. – Variantă: túriște s. f.
TÓRIȘTE, toriști, s. f. (Reg.) 1. Resturi de nutreț care rămân în iesle sau pe locul unde au mâncat vitele sau oile. 2. Loc unde se dă oilor de mâncare iarna; loc de odihnă al oilor și al vacilor; zăcătoare.
!tóriște s. f., g.-d. art. tóriștii; pl. tóriști
toríște/túriște s. f., g.-d. art. toríștii/túriștii; pl. toríști/túriști
TÓRIȘTE s. v. staniște.
TÓRIȘTE ~i f. reg. Loc de odihnă pentru oi sau pentru vite în timpul amiezii sau al nopții. /<bulg. torište
tóriște și (maĭ des) stóriște f. (bg. torište, d. tor, băligar. V. tor). Munt. Olt. Gunoĭ compus din băligar și pleavă (Doĭna, 2-3, 43). Locu de unde s’a scos băligaru. Locu unde mănîncă oile. Loc băturit între semănăturĭ. Loc de adunare, staniște: un stol de potîrnichĭ care-șĭ aveaŭ storiștea acolo. Br.-Voĭn. VR. 2, 9, 344). A face storiște, a face murdărie pin prejur cînd mănîncĭ. – Și túriște (Mold.), ogrinjĭ, rămășiță din mîncarea vitelor; și túliște (Trans.), staniște. V. tîrhălaĭe, tîrnomeată.
toriște s. v. STANIȘTE.

Toriște dex online | sinonim

Toriște definitie

Intrare: toriște
toriște