8 definiții pentru toriște
TÓRIȘTE, toriști,
s. f. (
Transilv.,
Ban., cu sens colectiv; și în forma turiște)
1. Resturi de nutreț care rămîn în iesle sau în locul unde au mîncat oile sau vitele; ogrinji, tor. Turiște la ei, ogrinji în ieslea vitelor nu se pomeneau nici de leac. AGÎRBICEANU, S. P. 28.
2. Loc unde li se dă oilor de mîncare iarna; loc de odihnă al oilor și al vacilor; zăcătoare. Cînd iarna se adună mai multe [presuri] la un loc prin ogrăzi, prin ocoalele vitelor, pe turiștile oilor... în curînd după aceea are să sosească vreme rea. MARIAN, O. I 381. – Variantă:
túriște s. f. TÓRIȘTE, toriști,
s. f. (
Reg.)
1. Resturi de nutreț care rămân în iesle sau pe locul unde au mâncat vitele sau oile.
2. Loc unde se dă oilor de mâncare iarna; loc de odihnă al oilor și al vacilor; zăcătoare.
!tóriște s. f.,
g.-d. art. tóriștii;
pl. tóriști
toríște/túriște s. f., g.-d. art. toríștii/túriștii; pl. toríști/túriști TÓRIȘTE ~i f. reg. Loc de odihnă pentru oi sau pentru vite în timpul amiezii sau al nopții. /<bulg. torište tóriște și (maĭ des)
stóriște f. (bg. torište, d. tor, băligar. V.
tor). Munt. Olt. Gunoĭ compus din băligar și pleavă (Doĭna, 2-3, 43). Locu de unde s’a scos băligaru. Locu unde mănîncă oile. Loc băturit între semănăturĭ. Loc de adunare, staniște: un stol de potîrnichĭ care-șĭ aveaŭ storiștea acolo. Br.-Voĭn. VR. 2, 9, 344). A face storiște, a face murdărie pin prejur cînd mănîncĭ. – Și
túriște (Mold.), ogrinjĭ, rămășiță din mîncarea vitelor; și
túliște (Trans.), staniște. V.
tîrhălaĭe, tîrnomeată. Toriște dex online | sinonim
Toriște definitie