Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru toreador

TOREAD├ôR, toreadori, s. m. Lupt─âtor cu taurii (├«n Spania ╚Öi ├«n sudul Fran╚Ťei). [Pr.: -re-a-] ÔÇô Din fr. toreador.
TOREAD├ôR, toreadori, s. m. Lupt─âtor cu taurii (├«n Spania ╚Öi ├«n sudul Fran╚Ťei). [Pr.: -re-a-] ÔÇô Din fr. tor├ęador.
TOREAD├ôR, toreadori, s. m. Lupt─âtor cu taurii (├«n Spania ╚Öi ├«n sudul Fran╚Ťei). Ca un trufa╚Ö toreador M-am ├«narmat, ╚Öi ├«n aren─â M-am cobor├«t provoc─âtor. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 183. ÔÇô Pronun╚Ťat: -re-a-.
toread├│r (-re-a-) s. m., pl. toread├│ri
toread├│r s. m. (sil. -re-a-), pl. toread├│ri
TOREADÓR s. torero.
TOREAD├ôR s.m. Lupt─âtor cu taurii ├«n jocurile de aren─â care se desf─â╚Öoar─â ├«n Spania ╚Öi ├«n sudul Fran╚Ťei; torero. [Pron. -re-a-. / < fr. tor├ęador, cf. sp. torero < toro ÔÇô taur].
TOREAD├ôR s. m. lupt─âtor cu taurii ├«ntr-o corid─â; torero. (< fr. tor├ęador)
TOREAD├ôR ~i m. Lupt─âtor cu taurii ├«n aren─â, la coride. [Sil. -re-a-] /<fr. tor├ęador
toreador m. cel ce se luptă cu taurii, în cursele publice.
*toread├│r m. (sp. toreador, d. torear, a te lupta cu tauri─ş). Lupt─âtor c─âlare ├«n luptele cu tauri─ş. ÔÇô Cuv. ob. ├«n Spania e torero, care lupt─â pe jos ╚Öi omoar─â tauru.
fem├ęie-toread├│r s. f. Femeie care a ├«mbr─â╚Ťi╚Öat meseria de toreador ÔŚŐ ÔÇ×Femei-toreador au existat ├«n Spania ╚Öi ├«n trecut.ÔÇŁ Mag. 29 XII 66 p. 3. ÔŚŐ ÔÇ×Dup─â prima femeie-toreador, acum a ap─ârut ╚Öi prima femeie-gondolier. Este vorba de vene╚Ťiana L.B., ├«n v├órst─â de 22 de ani.ÔÇŁ S─âpt. 4 X 74 p. 5 //din femeie + toreador//

Toreador dex online | sinonim

Toreador definitie

Intrare: toreador
toreador substantiv masculin
  • silabisire: -re-a-