toreador definitie

12 definiții pentru toreador

TOREADÓR, toreadori, s. m. Luptător cu taurii (în Spania și în sudul Franței). [Pr.: -re-a-] – Din fr. toreador.
TOREADÓR, toreadori, s. m. Luptător cu taurii (în Spania și în sudul Franței). [Pr.: -re-a-] – Din fr. toréador.
TOREADÓR, toreadori, s. m. Luptător cu taurii (în Spania și în sudul Franței). Ca un trufaș toreador M-am înarmat, și în arenă M-am coborît provocător. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 183. – Pronunțat: -re-a-.
toreadór (-re-a-) s. m., pl. toreadóri
toreadór s. m. (sil. -re-a-), pl. toreadóri
TOREADÓR s. torero.
TOREADÓR s.m. Luptător cu taurii în jocurile de arenă care se desfășoară în Spania și în sudul Franței; torero. [Pron. -re-a-. / < fr. toréador, cf. sp. torero < toro – taur].
TOREADÓR s. m. luptător cu taurii într-o coridă; torero. (< fr. toréador)
TOREADÓR ~i m. Luptător cu taurii în arenă, la coride. [Sil. -re-a-] /<fr. toréador
toreador m. cel ce se luptă cu taurii, în cursele publice.
*toreadór m. (sp. toreador, d. torear, a te lupta cu tauriĭ). Luptător călare în luptele cu tauriĭ. – Cuv. ob. în Spania e torero, care luptă pe jos și omoară tauru.
feméie-toreadór s. f. Femeie care a îmbrățișat meseria de toreador ◊ „Femei-toreador au existat în Spania și în trecut.” Mag. 29 XII 66 p. 3. ◊ „După prima femeie-toreador, acum a apărut și prima femeie-gondolier. Este vorba de venețiana L.B., în vârstă de 22 de ani.” Săpt. 4 X 74 p. 5 //din femeie + toreador//

toreador dex

Intrare: toreador
toreador substantiv masculin
  • silabisire: -re-a-