Dicționare ale limbii române

2 intrări

8 definiții pentru torcretare

TORCRETÁ, torcretez, vb. I. Tranz. (Constr.) A aplica sub presiune un strat de mortar, de ciment sau de beton, pe o suprafață. – Din germ. torkretieren.
TORCRETÁ, torcretez, vb. I. Tranz. (Constr.) A aplica sub presiune un strat de mortar, de ciment sau de beton, pe o suprafață. – Din germ. torkretieren.
torcretá (a ~) vb., ind. prez. 3 torcreteáză
torcretá vb., ind. prez. 1 sg. torcretéz, 3 sg. și pl. torcreteáză
torcretáre s. f., g.-d. art. torcretării; pl. torcretări
TORCRETÁ vb. I. tr. A aplica sub presiune un strat de mortar cu ciment pe o rocă (cu ajutorul unor mașini speciale). [< germ. torkretieren].
TORCRETÁRE s.f. Acțiunea de a torcreta și rezultatul ei. [< torcreta].
TORCRETÁ vb. tr. a aplica, sub presiune, un mortar de ciment, de beton fin, pentru executarea plăcilor subțiri de beton armat, a unor tencuieli de calitate superioară. (< germ. torkretieren)

torcretare definitie

torcretare dex

Intrare: torcreta
torcreta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: torcretare
torcretare substantiv feminin