18 definiții pentru torție
TÓRȚĂ, torțe,
s. f. 1. Faclă.
2. (
Fiz.) Tip de descărcare electrică de înaltă frecvență, având aspectul unei flăcări de lumânare. [
Var.: (
înv.)
tórție s. f.] – Din
it. torcia.
Cf. fr. torche. TÓRȚĂ, torțe,
s. f. 1. Faclă.
2. (
Fiz.) Tip de descărcare electrică de înaltă frecvență, având aspectul unei flăcări de lumânare. [
Var.: (
înv.)
tórție s. f.] – Din
it. torcia. Cf. fr. torche. TÓRȚĂ, torțe,
s. f. Faclă. Salcîmii trosneau, luminau ca niște uriașe torțe înfipte în pămînt. MIHALE, O. 368. Cu torțe-aprinse robii, zburînd din loc în loc,Vor îmbrăca pămîntul într-un vestmînt de foc. CERNA, P. 87. ◊
Fig. Se întorsese în Rusia să aprindă, cu tovarășii bolșevici, torțele răzvrătirii. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 105. –
Pl. și: (învechit) torți (NEGRUZZI, S. III 362). – Variantă: (învechit)
tórție, torții (EMINESCU, O. IV 338, ALECSANDRI, P. III 303),
s. f. tórță s. f.,
g.-d. art. tórței;
pl. tórțe
tórță s. f., g.-d. art. tórței; pl. tórțe TÓRȚĂ s. faclă, făclie, (înv.) fachie, lampadă, masala. (~ pentru luminat.) TÓRȚĂ s.f.
1. Faclă, făclie.
2. (Fiz.) Tip de descărcare electrică asemănătoare unei flăcări, care apare pe conductoarele de înaltă frecvență. [Pl. -țe. / cf. fr. torche, it. torcia].
TÓRȚĂ s. f. 1. faclă, făclie. 2. tip de descărcare electrică asemănătoare unei flăcări, care apare pe conductoarele de înaltă frecvență. (< it. torcia, după fr. torche)
tórță (-țe), s. f. – Faclă, masala. –
Var. înv. torție.
It. torcia,
cf. fr. torche.
Der. directă de la un
lat. *torcŭla (Pușcariu 1745) nu este probabilă. –
Der. torțar,
s. n. (sfeșnic mare).
TÓRȚĂ ~e f. 1) Mijloc rudimentar de iluminare, constând dintr-un băț înfășurat la un capăt cu câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă; faclă. 2) Descărcare electrică (pe conductoare de înaltă frecvență), având aspectul unei flăcări de lumânare. [G.-D. torței] /<it. torcia torță f.
1. făclie: brazii se aprind ca ’nalte torțe AL.;
2. fig. pricină: aprinse torța vechilor uri naționale BĂLC. (= fr. torche).
*tórță f., pl. e (fr. torche și it. torcia, d. lat. pop. *torca, adică „răsucită”, d. torquére, a răsuci. V.
torc). Masala, făclie, făclie făcută din fire saŭ bețe unse cu rășină saŭ cu altă substanță inflamabilă.
TORȚĂ s. faclă, făclie, (înv.) fachie, lampadă, masala. (~ pentru luminat.) a se retrage cu torțe expr. (
intl.) a fi prins de poliție, a fi arestat.
torță, torțe
s. f. (
glum.) țigară.
Torție dex online | sinonim
Torție definitie