Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru torțel

TORȚÉL, torței, s. m. Numele a două plante parazite fără frunze, a căror tulpină se răsucește în jurul plantelor pe care trăiesc, una cu flori roșietice (Cuscuta epithymum), alta cu flori albe sau roz (Cuscuta europaea). – Tort1 + suf. -el.
TORȚÉL, torței, s. m. Numele a două plante parazite fără frunze, a căror tulpină se răsucește în jurul plantelor pe care trăiesc, una cu flori roșietice (Cuscuta epithymum), alta cu flori albe sau roz (Cuscuta europaea). – Tort1 + suf. -el.
TORȚÉL s. m. Plantă parazită fără frunze, cu tulpină filiformă, care se răsucește în jurul plantelor pe care trăiește (Cuscuta Epithymum). – Variantă: torțiél s. m.
torțél s. m., pl. torțéi
torțél s. m., pl. torțéi
TORȚÉL s. (BOT.) 1. (Cuscuta epithymum) cuscută, (reg.) borangic, iniță, întorțel, lipici, părul-Sfintei-Mării, (prin Ban.) steagul-zânelor. 2. (Cuscuta) gălbează.
TORȚÉL m. Plantă erbacee parazită fără frunze, cu tulpină filiformă și agățătoare; iniță. /tort + suf. ~el
torțél, torțéi, s.m. (reg.) berbec de doi ani.
torțel m. Bot. borangic. [Lit. tort mic din cauza tulpinei acestei plante în formă de fir].
tortél și torțél m., pl. eĭ (d. tort 1, adică „răsucit, învîrtit”. Cp. cu otrățel). Vest ș. a. O plantă convolvulacee parazită (de doŭă felurĭ) care atacă inu, trifoĭu, hameĭu ș. a. (cúscuta [europáea și epithýmum]). – Și întorțel. Tortel la Ĭov. 128.
torțél, V. tortel.
TORȚEL s. (BOT.; Cuscuta epithymum) cuscută, (reg.) borangic, iniță, întorțel, lipici, părul-Sfintei-Mării, (prin Ban.) steagul-zînelor.

Torțel dex online | sinonim

Torțel definitie

Intrare: torțel
torțel substantiv masculin