12 definiții pentru torțel
TORȚÉL, torței,
s. m. Numele a două plante parazite fără frunze, a căror tulpină se răsucește în jurul plantelor pe care trăiesc, una cu flori roșietice (Cuscuta epithymum), alta cu flori albe sau roz (Cuscuta europaea). –
Tort1 +
suf. -el.
TORȚÉL, torței,
s. m. Numele a două plante parazite fără frunze, a căror tulpină se răsucește în jurul plantelor pe care trăiesc, una cu flori roșietice (Cuscuta epithymum), alta cu flori albe sau roz (Cuscuta europaea). –
Tort1 +
suf. -el.
TORȚÉL s. m. Plantă parazită fără frunze, cu tulpină filiformă, care se răsucește în jurul plantelor pe care trăiește (Cuscuta Epithymum). – Variantă:
torțiél s. m. TORȚÉL s. (BOT.) 1. (Cuscuta epithymum) cuscută, (reg.) borangic, iniță, întorțel, lipici, părul-Sfintei-Mării, (prin Ban.) steagul-zânelor. 2. (Cuscuta) gălbează. TORȚÉL m. Plantă erbacee parazită fără frunze, cu tulpină filiformă și agățătoare; iniță. /tort + suf. ~el torțél, torțéi, s.m. (reg.) berbec de doi ani. torțel m. Bot. borangic. [Lit. tort mic din cauza tulpinei acestei plante în formă de fir].
tortél și
torțél m., pl. eĭ (d. tort 1, adică „răsucit, învîrtit”. Cp. cu
otrățel). Vest ș. a. O plantă convolvulacee parazită (de doŭă felurĭ) care atacă inu, trifoĭu, hameĭu ș. a. (cúscuta [europáea și epithýmum]). – Și
întorțel. Tortel la Ĭov. 128.
TORȚEL s. (BOT.; Cuscuta epithymum) cuscută, (reg.) borangic, iniță, întorțel, lipici, părul-Sfintei-Mării, (prin Ban.) steagul-zînelor. Torțel dex online | sinonim
Torțel definitie
Intrare: torțel
torțel substantiv masculin