Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru toptangiu

TOPTANGÍU, toptangii, s. m. (Înv.) Negustor angrosist. – Din tc. toptanci.
TOPTANGÍU, toptangii, s. m. (Înv.) Negustor angrosist. – Din tc. toptancı.
TOPTANGÍU, toptangii, s. m. (Ieșit din uz) Negustor care vinde cu toptanul, cu ridicata; angrosist. Au adunat marfa de pe la toptangii și au pus-o într-o magazie. PAS, L. II 14. Drăghici era fiul unui toptangiu de pînzeturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 66. Într-o dimineață de toamnă intrai pentru întîia oară în magazinul toptangiului. DEMETRESCU, O. 95.
toptangíu (înv.) s. m., art. toptangíul; pl. toptangíi, art. toptangíii (-gi-ii)
toptangíu s. m., art. toptangíul; pl. toptangíi, art. toptangíii
TOPTANGÍU s., adj. v. angrosist.
TOPTANGÍU ~i m. înv. Negustor care vindea marfa cu toptanul; angrosist. /<turc. toptanci
toptangerie f. 1. negoțul cu ridicata; 2. prăvălia toptangiului.
toptangiu m. cel ce vinde marfă cu toptanul.
toptangíŭ m. (d. toptan). Negustor care vinde cu toptanu (angrosist).
toptangiu s., adj. v. ANGROSIST.

toptangiu definitie

toptangiu dex

Intrare: toptangiu
toptangiu substantiv masculin