11 definiții pentru toporișcă
TOPORÍȘCĂ, toporiști,
s. f. Topor cu coadă scurtă (folosit altădată și ca armă de luptă). – Din
bg. toporiška. TOPORÍȘCĂ, toporiști,
s. f. Topor cu coadă scurtă (folosit altădată și ca armă de luptă). – Din
bg. toporiška. TOPORÍȘCĂ, toporiști,
s. f. Topor cu coadă scurtă (folosit altădată și ca armă de război); bardă. A tăiat răchitișul secerîndu-l repede, singur, cu o toporișcă, în mănunchiuri. GALAN, Z. R. 92. Toporișca trebuie mînuită cu grijă. CAMILAR, N. II 395. Sînteți trei voinici, tineri și sprinteni, tustrei țintași buni, cu arcurile pe după gît, cu cuțitele la brîu, cu toporiștile în mîini. DELAVRANCEA, O. II 106.
toporíșcă s. f.,
g.-d. art. toporíștii;
pl. toporíști
toporíșcă s. f., g.-d. art. toporíștii; pl. toporíști TOPORÍȘCĂ s. 1. securice, (înv. și reg.) securică. (O secure mică sau ~.) 2. v. bardă.
TOPORÍȘCĂ ~ti f. pop. Topor cu coadă scurtă și cu tăișul lat, folosit la cioplit; bardă. /<bulg. toporiška toporíșcă f., pl. ște, ștĭ și șcĭ (bg. toporiška, coada toporuluĭ; rus. -isko, topor prost). Topor mic, secure.
TOPORIȘCĂ s. 1. securice, (înv. și reg.) securică. (O secure mică sau ~.) 2. bardă, (reg.) toporiță, (Mold.) toaipă. (Lovitură de ~.) Toporișcă dex online | sinonim
Toporișcă definitie
Intrare: toporișcă
toporișcă substantiv feminin