Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru toporel

TOPORÉL, toporele, s. n. (Rar) Toporaș (1). – Topor + suf. -el.
TOPORÉL, toporele, s. n. (Rar) Toporaș (1). – Topor + suf. -el.
TOPORÉL, toporele, s. n. Toporaș2. Brade, brade, am și eu un frate, Un frumos păcurărel Și are un toporel. MARIAN, Î. 108. Făcu nouă secerele Și nouă toporele. TEODORESCU, P. P. 140.
toporél (rar) s. n., pl. toporéle
toporél s. n., pl. toporéle
TOPORÉL s. v. toporaș.
toporel s. v. TOPORAȘ.

toporel definitie

toporel dex

Intrare: toporel
toporel substantiv neutru