Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru toporel
TOPORÉL, toporele, s. n. (Rar) Toporaș (1). – Topor + suf. -el.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TOPORÉL, toporele, s. n. (Rar) Toporaș (1). – Topor + suf. -el.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TOPORÉL, toporele, s. n. Toporaș2. Brade, brade, am și eu un frate, Un frumos păcurărel Și are un toporel. MARIAN, Î. 108. Făcu nouă secerele Și nouă toporele. TEODORESCU, P. P. 140.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
toporél (rar) s. n., pl. toporéle
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
toporél s. n., pl. toporéle
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TOPORÉL s. v. toporaș.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
toporel s. v. TOPORAȘ.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
toporel definitie
toporel dex
Intrare: toporel
toporel
substantiv neutru