toponimie definitie

14 definiții pentru toponimie

TOPONIMÍE s. f. 1. Totalitate a numelor proprii de locuri, de ape, de munți etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune. 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri; toponomastică. – Din fr. toponymie.
TOPONIMÍE s. f. 1. Totalitate a numelor proprii de locuri, de ape, de munți etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune. 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri; toponomastică. – Din fr. toponymie.
TOPONIMÍE, toponimii, s. f. 1. Totalitatea numelor de locuri, de ape, de munți etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune; nomenclatură topică. Toponimia se moștenește de la un neam la altul. SADOVEANU, O. L. 11. 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor de locuri.
!toponimíe (to-po-/top-o-) s. f., art. toponimía, g.-d. toponimíi, art. toponimíei
toponimíe s. f. (sil. mf. top-), art. toponimía, g.-d. art. toponimíei; pl. toponimíi
TOPONIMÍE s. toponomastică.
TOPONIMÍE s.f. 1. Totalitatea numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unui ținut, ale unei țări etc. 2. Ramură a lingvisticii care studiază numele de locuri; toponomastică. [Gen. -iei. / < fr. toponymie, cf. gr. topos – loc, onoma – nume].
TOPONIMÍE s. f. 1. totalitatea numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unei regiuni, țări etc. 2. ramură a lingvisticii care studiază toponimele; toponomastică. 3. parte a morfologiei medicale care indică poziția și locul organelor și al părților anatomice. (< fr. toponymie)
TOPONIMÍE f. 1) Totalitate a denumirilor de localități și locuri (dintr-o regiune sau dintr-o țară). 2) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul toponimelor; toponomastică. [G.-D. toponimiei] /<fr. toponymie
toponimie f. nomenclatură topică.
*toponimíe f. (vgr. tópos, loc, și ónoma, nume. V. sin-onimie). Numele locurilor, nomenclatura topografică.
TOPONIMIE s. toponomastică.
TOPONIMÍE (TOPONOMÁSTICĂ) s. f. (< fr. toponymie, cf. gr. topos „loc” + onoma „nume”): 1. totalitate a numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unui ținut, ale unei țări etc. 2. ramură a lingvisticii care studiază numele de locuri.
TOP-, v. TOPO-.~algie (v. -algie), s. f., senzație de durere precis localizată; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a unei arii citoarhitectonice corticale; ~onim (v. -onim), s. n., nume de loc; sin. toponimic (2); ~onimic (v. -onimic), adj., s. n., 1. adj., Care aparține toponimiei. 2. s. n., Toponim*; ~onimie (v. -onimie), s. f., 1. Totalitate a numelor proprii de locuri ale unei regiuni sau țări. 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri; sin. toponomastică. 3. Parte a morfologiei medicale care indică poziția și direcția organelor și părților anatomice.

toponimie dex

Intrare: toponimie
toponimie substantiv feminin
  • silabisire: top-