topometrie definitie

9 definiții pentru topometrie

TOPOMETRÍE s. f. Ramură a topografiei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor și a calculelor necesare pentru întocmirea hărților și a planurilor. – Din fr. topométrie.
TOPOMETRÍE s. f. Ramură a topografiei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor și a calculelor necesare pentru întocmirea hărților și a planurilor. – Din fr. topométrie.
TOPOMETRÍE, topometrii, s. f. Ramură a topografiei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor și a calculelor necesare pentru ridicarea hărților și a planurilor topografice.
topometríe (-me-tri-) s. f., art. topometría, g.-d. topometríi, art. topometríei
topometríe s. f. (sil. -tri-), art. topometría, g.-d. topometríi, art. topometríei
TOPOMETRÍE s.f. Ramură a topografiei care se ocupă cu tehnica efectuării măsurătorilor și a calculelor necesare în topografie. [Gen. -iei. / < fr. topométrie, cf. gr. topos – loc, metron – măsură].
TOPOMETRÍE s. f. ramură a topografiei, având ca obiect tehnica măsurătorilor și a calculelor necesare întocmirii hărților și a planurilor. (< fr. topométrie)
TOPOMETRÍE f. Ramură a topografiei care se ocupă cu tehnica efectuării măsurătorilor și calculelor necesare pentru întocmirea hărților și a planurilor topografice. [G.-D. topometriei; Sil. -me-tri-] /<fr. topométrie
TOPO- „loc, regiune, spațiu, areal, direcție”. ◊ gr. topos „loc” > fr. topo-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. topo-. □ ~bionte (v. -biont), s. n. pl., organisme caracteristice și dominante într-un biotop; ~centru (v. -centru), s. n., loc de observație ca punct de origine; ~climatologie (v. climato-, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul elementelor meteorologice din imediata apropiere a solului; ~dem (v. -dem), s. n., populație care ocupă o regiune geografică mai mult sau mai puțin bine definită; ~ergogramă (v. ergo-, v. -gramă), s. f., psihoprofesiogramă*; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă dată de un anumit loc; ~fototaxie (v. foto-, v. -taxie), s. f., mișcare de reacție a plantelor în direcția izvorului de lumină; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare și dezvoltare a configurației morfologice a organismelor în cursul ontogeniei; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în topografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor unei porțiuni mici a suprafeței terestre văzute orizontal, precum și cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a acesteia. 2. Descriere a configurației și situației unui loc sau a unei regiuni; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină care tratează despre proprietățile figurilor din spațiu, din punct de vedere calitativ. 2. Structură matematică definită pe un spațiu cu ajutorul unor părți ale acestuia; ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplină care se ocupă cu tehnica măsurătorilor și a calculelor necesare pentru întocmirea hărților și a planurilor; ~metru (v. -metru1), s. m. și f., specialist în lucrări de topometrie; ~morf (v. -morf), adj., (despre un organism sau o populație) care prezintă o serie de particularități produse de mediu; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare de orientare a plantelor în funcție de izvorul de excitație; ~tip (v. -tip), s. m., organism cu același habitat cu al tipului original.

topometrie dex

Intrare: topometrie
topometrie substantiv feminin
  • silabisire: -tri-