TOPOGRÁFIC, -Ă, topografici, -ce, adj. Care ține de topografie, privitor la topografie, de topografie. – Din fr. topographique.

TOPOGRÁFIC, -Ă, topografici, -ce, adj. Care ține de topografie, privitor la topografie, de topografie. – Din fr. topographique.

TOPOGRÁFIC, -Ă, topografici, -e, adj. Privitor la topografie, care ține de topografie. Hartă topografică. ▭ Încerc a vă da introducțiunea topografică a unui roman de călătorii. CARAGIALE, O. III 143. După întîmplările viețuirii pacinice sau tulburate, după înlesnirile hranei, după condițiile topografice, noroadele și-au mărit nevoile. RUSSO, S. 51.

topográfic (-po-gra-) adj. m., pl. topográfici; f. topográfică, pl. topográfice

topográfic adj. (sil. -gra-) → grafic

TOPOGRÁFIC adj. (înv.) topograficesc. (Lucrare ~.)

TOPOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la topografie; de topografie. [< fr. topographique].

TOPOGRÁFIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de topografie; propriu topografiei. Hartă ~că. /<fr. topographique

topografic a. relativ la topografie: hartă topografică.

*topográfic, -ă adj. (d. topografie). Relativ la topografie: semne topografice. Adv. Din punct de vedere topografic.

TOPOGRAFIC adj. (înv.) topograficesc. (Lucrare ~.)