Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru topocentru

TOPOC├ëNTRU, topocentre, s. n. (Astron.) Locul de observa╚Ťie considerat ca punct de origine. ÔÇô Topo- + centru.
TOPOC├ëNTRU, topocentre, s. n. (Astron.) Locul de observa╚Ťie considerat ca punct de origine. ÔÇô Topo- + centru.
topoc├ęntru s. n., pl. topoc├ęntre
TOPOC├ëNTRU s.n. (Astr.) Locul de observa╚Ťie ca punct de origine. [Et. incert─â].
TOPOC├ëNTRU s. n. (astr.) locul de observa╚Ťie ca punct de origine. (< germ. Topozentrum)
TOPO- ÔÇ×loc, regiune, spa╚Ťiu, areal, direc╚ŤieÔÇŁ. ÔŚŐ gr. topos ÔÇ×locÔÇŁ > fr. topo-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. topo-. Ôľí ~bionte (v. -biont), s. n. pl., organisme caracteristice ╚Öi dominante ├«ntr-un biotop; ~centru (v. -centru), s. n., loc de observa╚Ťie ca punct de origine; ~climatologie (v. climato-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul elementelor meteorologice din imediata apropiere a solului; ~dem (v. -dem), s. n., popula╚Ťie care ocup─â o regiune geografic─â mai mult sau mai pu╚Ťin bine definit─â; ~ergogram─â (v. ergo-, v. -gram─â), s. f., psihoprofesiogram─â*; ~fobie (v. -fobie), s. f., team─â morbid─â dat─â de un anumit loc; ~fototaxie (v. foto-, v. -taxie), s. f., mi╚Öcare de reac╚Ťie a plantelor ├«n direc╚Ťia izvorului de lumin─â; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., proces de formare ╚Öi dezvoltare a configura╚Ťiei morfologice a organismelor ├«n cursul ontogeniei; ~graf (v. -graf), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n topografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramur─â a geodeziei care se ocup─â cu tehnica m─âsur─âtorilor unei por╚Ťiuni mici a suprafe╚Ťei terestre v─âzute orizontal, precum ╚Öi cu tehnica reprezent─ârii grafice sau numerice a acesteia. 2. Descriere a configura╚Ťiei ╚Öi situa╚Ťiei unui loc sau a unei regiuni; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplin─â care trateaz─â despre propriet─â╚Ťile figurilor din spa╚Ťiu, din punct de vedere calitativ. 2. Structur─â matematic─â definit─â pe un spa╚Ťiu cu ajutorul unor p─âr╚Ťi ale acestuia; ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu tehnica m─âsur─âtorilor ╚Öi a calculelor necesare pentru ├«ntocmirea h─âr╚Ťilor ╚Öi a planurilor; ~metru (v. -metru1), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n lucr─âri de topometrie; ~morf (v. -morf), adj., (despre un organism sau o popula╚Ťie) care prezint─â o serie de particularit─â╚Ťi produse de mediu; ~taxie (v. -taxie), s. f., mi╚Öcare de orientare a plantelor ├«n func╚Ťie de izvorul de excita╚Ťie; ~tip (v. -tip), s. m., organism cu acela╚Öi habitat cu al tipului original.

Topocentru dex online | sinonim

Topocentru definitie

Intrare: topocentru
topocentru substantiv neutru