TOPITÓR, -OÁRE, topitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). – Topi + suf. -tor.

TOPITÓR, -OÁRE, topitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). – Topi + suf. -tor.

TOPITOÁRE, topitoare, s. f. Cuptor special pentru topirea metalelor sau a altor materiale. V. furnal. Printre locomotivele din triaj ori ascunsă prin ateliere, sub transmisiuni sau în pîntecul de iad al topitoarelor din turnătorii, moartea nu mă înfricoșase. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 14. Aci se află și o topitoare de smoală și catran. I. IONESCU, M. 757.

TOPITÓR, -OÁRE, topitori, -oare, s. m. și f. Persoană care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. Topitorul e obișnuit să scruteze mereu fiertura aurie. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 483, 1/4.

topitoáre1 (cuptor, vas de topit) s. f., g.-d. art. topitórii; pl. topitóri

topitoáre2 (muncitoare) s. f., g.-d. art. topitoárei; pl. topitoáre

topitór1 (muncitor) s. m., pl. topitóri

topitór2 (instalație) s. n., pl. topitoáre

topitoáre (cuptor, vas de topit, topilă) s. f., g.-d. art. topitórii; pl. topitóri

topitoáre (persoană) s. f., g.-d. art. topitoárei; pl. topitoáre

topitór (persoană) s. m., pl. topitóri

topitór (instalație) s. n., pl. topitoáre

TOPITOÁRE s. topilă. (~ pentru in.)

TOPITOÁRE ~óri f. Cuptor de topit metale sau alte materiale. /a topi + suf. ~toare

TOPITÓR ~i m. Muncitor specializat în topirea metalelor sau a altor materiale. /a topi + suf. ~tor

topitoare f. 1. vas de topit: aurul în topitoare se lămurește; 2. băltoacă de topit cânepa, inul.

topitor m. cel ce topește.

topitoáre f., pl. orĭ. Vas de topit (fr. creuset): auru se lămurește în topitoare. Topilă, balta în care se topește cînepa.

topitór n., pl. oare. L. V. Vas de topit.

TOPITOARE s. topilă. (~ pentru in.)