topitoare definitie

2 intrări

20 definiții pentru topitoare

TOPITÓR, -OÁRE, topitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). – Topi + suf. -tor.
TOPITÓR, -OÁRE, topitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topilă (2). – Topi + suf. -tor.
TOPITOÁRE, topitoare, s. f. Cuptor special pentru topirea metalelor sau a altor materiale. V. furnal. Printre locomotivele din triaj ori ascunsă prin ateliere, sub transmisiuni sau în pîntecul de iad al topitoarelor din turnătorii, moartea nu mă înfricoșase. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 14. Aci se află și o topitoare de smoală și catran. I. IONESCU, M. 757.
TOPITÓR, -OÁRE, topitori, -oare, s. m. și f. Persoană care lucrează la un cuptor de topit sau, în general, la topirea unor materiale în cadrul procesului de producție al unei întreprinderi. Topitorul e obișnuit să scruteze mereu fiertura aurie. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 483, 1/4.
topitoáre1 (cuptor, vas de topit) s. f., g.-d. art. topitórii; pl. topitóri
topitoáre2 (muncitoare) s. f., g.-d. art. topitoárei; pl. topitoáre
topitór1 (muncitor) s. m., pl. topitóri
topitór2 (instalație) s. n., pl. topitoáre
topitoáre (cuptor, vas de topit, topilă) s. f., g.-d. art. topitórii; pl. topitóri
topitoáre (persoană) s. f., g.-d. art. topitoárei; pl. topitoáre
topitór (persoană) s. m., pl. topitóri
topitór (instalație) s. n., pl. topitoáre
TOPITOÁRE s. topilă. (~ pentru in.)
TOPITOÁRE ~óri f. Cuptor de topit metale sau alte materiale. /a topi + suf. ~toare
TOPITÓR ~i m. Muncitor specializat în topirea metalelor sau a altor materiale. /a topi + suf. ~tor
topitoare f. 1. vas de topit: aurul în topitoare se lămurește; 2. băltoacă de topit cânepa, inul.
topitor m. cel ce topește.
topitoáre f., pl. orĭ. Vas de topit (fr. creuset): auru se lămurește în topitoare. Topilă, balta în care se topește cînepa.
topitór n., pl. oare. L. V. Vas de topit.
TOPITOARE s. topilă. (~ pentru in.)

topitoare dex

Intrare: topitoare
topitoare substantiv neutru substantiv feminin
Intrare: topitoare
topitoare substantiv feminin