Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru topitoare

TOPIT├ôR, -O├üRE, topitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. ╚Öi f. Muncitor care lucreaz─â la un cuptor de topit sau, ├«n general, la topirea unor materiale ├«n cadrul procesului de produc╚Ťie al unei ├«ntreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topil─â (2). ÔÇô Topi + suf. -tor.
TOPIT├ôR, -O├üRE, topitori, -oare, subst. 1. S. m. ╚Öi f. Muncitor care lucreaz─â la un cuptor de topit sau, ├«n general, la topirea unor materiale ├«n cadrul procesului de produc╚Ťie al unei ├«ntreprinderi. 2. S. f. Cuptor special pentru topirea metalelor; topil─â (2). ÔÇô Topi + suf. -tor.
TOPITOÁRE, topitoare, s. f. Cuptor special pentru topirea metalelor sau a altor materiale. V. furnal. Printre locomotivele din triaj ori ascunsă prin ateliere, sub transmisiuni sau în pîntecul de iad al topitoarelor din turnătorii, moartea nu mă înfricoșase. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 14. Aci se află și o topitoare de smoală și catran. I. IONESCU, M. 757.
TOPIT├ôR, -O├üRE, topitori, -oare, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care lucreaz─â la un cuptor de topit sau, ├«n general, la topirea unor materiale ├«n cadrul procesului de produc╚Ťie al unei ├«ntreprinderi. Topitorul e obi╚Önuit s─â scruteze mereu fiertura aurie. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 483, 1/4.
topitoáre1 (cuptor, vas de topit) s. f., g.-d. art. topitórii; pl. topitóri
topitoáre2 (muncitoare) s. f., g.-d. art. topitoárei; pl. topitoáre
topit├│r1 (muncitor) s. m., pl. topit├│ri
topit├│r2 (instala╚Ťie) s. n., pl. topito├íre
topitoáre (cuptor, vas de topit, topilă) s. f., g.-d. art. topitórii; pl. topitóri
topitoáre (persoană) s. f., g.-d. art. topitoárei; pl. topitoáre
topit├│r (persoan─â) s. m., pl. topit├│ri
topit├│r (instala╚Ťie) s. n., pl. topito├íre
TOPITOÁRE s. topilă. (~ pentru in.)
TOPITOÁRE ~óri f. Cuptor de topit metale sau alte materiale. /a topi + suf. ~toare
TOPITÓR ~i m. Muncitor specializat în topirea metalelor sau a altor materiale. /a topi + suf. ~tor
topitoare f. 1. vas de topit: aurul în topitoare se lămurește; 2. băltoacă de topit cânepa, inul.
topitor m. cel ce topește.
topito├íre f., pl. or─ş. Vas de topit (fr. creuset): auru se l─âmure╚Öte ├«n topitoare. Topil─â, balta ├«n care se tope╚Öte c├«nepa.
topit├│r n., pl. oare. L. V. Vas de topit.
TOPITOARE s. topil─â. (~ pentru in.)

Topitoare dex online | sinonim

Topitoare definitie

Intrare: topitoare
topitoare substantiv neutru substantiv feminin
Intrare: topitoare
topitoare substantiv feminin