Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru topic

T├ôPIC, -─é, topici, -ce, s. f., s. n., adj. I. S. f. 1. (Lingv.) Ordinea cuvintelor ├«n propozi╚Ťie sau a propozi╚Ťiilor ├«n fraz─â. ÔÖŽ Parte a sintaxei sau a stilisticii care se ocup─â cu studiul ordinii cuvintelor ├«n propozi╚Ťie ╚Öi a propozi╚Ťiilor ├«n fraz─â. 2. (La pl.; ├«n retorica antic─â) Argumente de natur─â general─â, aplicabile ├«n toate cazurile analoage; locuri comune. II. Adj. 1. Care apar╚Ťine topicii (I), privitor la topic─â. 2. (Despre nume) Care denume╚Öte locuri, localit─â╚Ťi. III. S. n., adj. (Medicament) aplicat local, extern. ÔÇô Din fr. topique, it. topica.
T├ôPIC, -─é, topici, -ce, s. f., s. n., adj. I. S. f. 1. (Lingv.) Ordinea cuvintelor ├«n propozi╚Ťie sau a propozi╚Ťiilor ├«n fraz─â. ÔÖŽ Parte a sintaxei sau a stilisticii care se ocup─â cu studiul ordinii cuvintelor ├«n propozi╚Ťie ╚Öi a propozi╚Ťiilor ├«n fraz─â. 2. (La pl.; ├«n retorica antic─â) Argumente de natur─â general─â, aplicabile ├«n toate cazurile analoage; locuri comune. II. Adj. 1. Care apar╚Ťine topicii (I), privitor la topic─â. 2. (Despre nume) Care denume╚Öte locuri, localit─â╚Ťi. III. S. n., adj. (Medicament) aplicat local, extern. ÔÇô Din fr. topique, it. topica.
T├ôPIC1, -─é, topici, -e, adj. (Despre nume) Care denume╚Öte locuri, localit─â╚Ťi. C─âr─âmizi c─ârora dialectul local... le-a ├«nsu╚Öit denumirea topic─â a Antinei, zic├«ndu-le c─âr─âmizi de Antina. ODOBESCU, S. II 424.
T├ôPIC2, -─é, topici, -e, adj. Care se refer─â la topic─â, care apar╚Ťine topicii. Un alt efect stilistic care poate fi bine urm─ârit ├«n proza lui Arghezi este deplasarea topic─â ╚Öi sintactic─â. VIANU, A. P. 273.
t├│pic1 adj. m., pl. t├│pici; f. t├│pic─â, pl. t├│pice
t├│pic2 (medicament, loc comun) s. n., pl. t├│pice
t├│pic adj. m., pl. t├│pici; f. sg. t├│pic─â, pl. t├│pice
t├│pic (medicament, loc comun) s. n., pl. t├│pice
T├ôPIC, -─é adj. Referitor la topic─â. ÔÖŽ (Despre nume) Care denume╚Öte locuri, localit─â╚Ťi. // adj., s.n. (Medicament) care modific─â locul (pielea sau mucoasele) pe care se aplic─â. [< fr. topique, cf. lat. topicus < gr. topos ÔÇô loc].
T├ôPIC, -─é I. adj. 1. referitor la un loc sau areal; local. 2. referitor la topic─â. 3. (despre nume) care denume╚Öte locuri, localit─â╚Ťi. II. adj., s. n. (medicament) care modific─â local pielea sau mucoasele pe care se aplic─â. III. s. n. (lingv.) subiect al discursului definit ca ÔÇ×cel despre care se spune cevaÔÇŁ. IV. s. f. 1. (├«n retorica antic─â) studiul procedeelor ╚Öi al mijloacelor de argumentare generale, comune pentru expunerea unei teme. 2. ordinea cuvintelor ├«n propozi╚Ťie ╚Öi a propozi╚Ťiilor ├«n fraz─â. ÔŚŐ parte a sintaxei sau a stilisticii care studiaz─â aceast─â ordine. (< fr. topique, germ. topisch /II/ Topik)
t├│pic (-c─â), adj. ÔÇô Care se refer─â la locuri. Fr. topique. Este dubletul lui topicesc, adj. (topic), sec. XVIII, ├«nv., din ngr. ¤ä╬┐¤Ç╬╣¤░¤î¤é.
T├ôPIC1 ~c─â (~ci, ~ce) rar 1) Care ╚Ťine de topic─â; propriu topicii. 2) (despre nume) Care denume╚Öte locuri sau localit─â╚Ťi. /Din topic─â
TÓPIC2 ~că (~ci, ~ce) (despre medicamente) Care modifică locul unde se aplică. /<ngr. topikos, fr. topique, germ. topisch
topic a. relativ la locuri: nume topice. ÔĽĹ n. pl. locuri comune sau izvoare generale din cari oratorul ├«╚Öi trage argumentele: Topicele lui Aristotele.
* t├│pic, -─â adj. (vgr. topik├│s, d. t├│pos, loc). Local: ze─ş topic─ş, remedi┼ş topic. S. n., pl. e Medicament local extern (emplastru, cataplazm─â ╚Ö. a.) or─ş ╚Öi intern. Fig. Care se raport─â direct la chestiune: argument topic. S. n., pl. e. Argument general care se aplic─â la toate cazurile analoage (sin. cu loc comun): topicele lu─ş Aristotele. Adv. ├Än mod topic: a r─âspunde topic la un argument. ÔÇô La Cant. -icesc (rus. topi─Źeski─ş).
-TOPIC ÔÇ×relativ la o regiune, de arealÔÇŁ. ÔŚŐ gr. topikos ÔÇ×de locÔÇŁ > fr. -topique, engl. -topic, germ. -topisch, it. -topico > rom. -topic.

Topic dex online | sinonim

Topic definitie

Intrare: topic (suf.)
topic suf.
Intrare: topic (adj., subst.)
topic adj., subst. adjectiv substantiv neutru