tontolete definitie

10 definiții pentru tontolete

TONTOLÉTE, tontoleți, adj., s. m. (Pop.) Tont. – Tont + suf. -olete.
TONTOLÉTE, tontoleți, adj., s. m. (Pop.) Tont. – Tont + suf. -olete.
TONTOLÉTE, tontoleți, adj. m. (Popular) Prost, neghiob, prostănac. După ce că era cam tontolete, rămase și zănatic. ISPIRESCU, U. 108. ◊ (Substantivat) Dete el preste un tontolete de om, care lua copacii de vîrf și îi încovoia. ISPIRESCU, la TDRG.
tontoléte (pop.) adj. m., s. m., pl. tontoléți
tontoléte adj. m., s. m., pl. tontoléți
TONTOLÉTE adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
TONTOLÉTE ~ți m. fam. Om tont. /tont + suf. ~olete
tontălău (tontolete) m. tare tont: după ce că era cam tontolete, rămase și cam zănatic ISP.
tontălắŭ m. (d. tont). Fam. Mare tont. – În Olt. tontoléte.
tontolete adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

tontolete dex

Intrare: tontolete
tontolete adjectiv substantiv masculin