tonificare definitie

2 intrări

17 definiții pentru tonificare

TONIFICÁ, tonific, vb. I. Tranz. A întări, a fortifica un țesut, un organ, un organism. – După fr. tonifier.
TONIFICÁRE s. f. Acțiunea de a tonifica și rezultatul ei. – V. tonifica.
TONIFICÁ, tonífic, vb. I. Tranz. (Livr.) A întări, a fortifica un țesut, un organ, un organism. – După fr. tonifier.
TONIFICÁRE s. f. Acțiunea de a tonifica și rezultatul ei. – V. tonifica.
TONIFICÁ, tonífic, vb. I. Tranz. (Cu privire la țesuturi, organe sau organisme) A întări, a fortifica. Vitaminele tonifică organismul.
tonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 tonífică
tonificáre s. f., g.-d. art. tonificắrii
tonificá vb., ind. prez. 1 sg. tonífic, 3 sg. și pl. tonífică
tonificáre s. f., g.-d. art. tonificării
TONIFICÁ vb. v. întrema.
TONIFICÁRE s. v. întremare.
TONIFICÁ vb. I. tr. (Med.) A întări, a fortifica (un țesut, un organism, un organ etc.). [P.i. tonífic. / cf. fr. tonifier].
TONIFICÁRE s.f. Acțiunea de a tonifica și rezultatul ei; întărire, fortificare. [< tonifica].
TONIFICÁ vb. tr. a întări, a fortifica (un țesut, un organism etc.); a tonifia. (< fr. tonifier)
A TONIFICÁ tonífic tranz. rar (organismul sau părți ale lui) A întări prin administrarea unui medicament tonic. /<fr. tonifier
TONIFICA vb. (MED.) a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a ~ puțin după boală.)
TONIFICARE s. (MED.) fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ lui după boală.)

tonificare dex

Intrare: tonifica
tonifica verb grupa I conjugarea I
Intrare: tonificare
tonificare substantiv feminin