Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

TON1, toni, s. m. Pe╚Öte teleostean r─âpitor marin care seam─ân─â cu p─âl─âmida, ajung├ónd p├ón─â la lungimea de patru metri (Thunnus thynnus). ÔÇô Din fr. thon.
TON2, tonuri, s. n. I. 1. Sunet simplu, produs de o surs─â care vibreaz─â sinusoidal ├«n timp; interval ├«ntre dou─â sunete (muzicale) situate la distan╚Ť─â de o secund─â mare; p. ext. sunet reprezent├ónd cea mai mare distan╚Ť─â dintre treptele al─âturate ale gamei. 2. Tonalitatea unei buc─â╚Ťi muzicale. ÔŚŐ Expr. A da tonul = a) a intona treptele principale, din punct de vedere func╚Ťional, ale gamei ├«n care este scris─â o bucat─â muzical─â; a stabili tonalitatea unei c├ónt─âri vocale, orient├óndu-se dup─â diapazon; b) a ini╚Ťia, a ├«ncepe ceva. ÔÖŽ (Impr.) Sunet. 3. ├Än─âl╚Ťimea cu care se pronun╚Ť─â o silab─â. ÔÖŽ Felul ├«n care urc─â sau coboar─â glasul ├«n timpul vorbirii; inflexiune, intona╚Ťie; fel de a spune ceva. ÔŚŐ Expr. Tonul face muzica, se spune pentru a sublinia importan╚Ťa felului ├«n care se spune ceva. A schimba tonul = a-╚Öi schimba atitudinea. 4. (├Änv.) Accent. II. 1. Atmosfer─â specific─â rezultat─â din cuprinsul unei opere literare; not─â dominant─â a stilului sau a vorbirii cuiva. 2. Grad de luminozitate a unei culori; nuan╚Ť─â a unei culori. 3. (├«nv.; ├«n expr.) A-╚Öi da ton = a-╚Öi da importan╚Ť─â, aere. ÔÇô Din fr. ton, lat. tonus.
TON1, toni, s. m. Pe╚Öte teleostean r─âpitor marin care seam─ân─â cu p─âl─âmida, ajung├ónd p├ón─â la lungimea de patru metri (Thunnus thynnus). ÔÇô Din fr. thon.
TON2, tonuri, s. n. I. 1. Sunet simplu, produs de o surs─â care vibreaz─â sinusoidal ├«n timp; interval dintre dou─â sunete (muzicale) situate la o distan╚Ť─â de o secund─â mare; p. ext. sunet reprezent├ónd cea mai mare distan╚Ť─â dintre treptele al─âturate ale gamei. 2. Tonalitatea unei buc─â╚Ťi muzicale. ÔŚŐ Expr. A da tonul = a) a intona treptele principale, din punct de vedere func╚Ťional, ale gamei ├«n care este scris─â o bucat─â muzical─â; a stabili tonalitatea unei c├ónt─âri vocale, orient├óndu-se dup─â diapazon; b) a ini╚Ťia, a ├«ncepe ceva. ÔÖŽ (Impr.) Sunet. 3. ├Än─âl╚Ťimea cu care se pronun╚Ť─â o silab─â. ÔÖŽ Felul ├«n care urc─â sau coboar─â glasul ├«n timpul vorbirii; inflexiune, intona╚Ťie; fel de a spune ceva. ÔŚŐ Expr. Tonul face muzica, se spune pentru a sublinia importan╚Ťa felului ├«n care se spune ceva. A schimba tonul = a-╚Öi schimba atitudinea. 4. (├Änv.) Accent. II. 1. Atmosfer─â specific─â rezultat─â din cuprinsul unei opere literare; not─â dominant─â a stilului sau a vorbirii cuiva. 2. Grad de luminozitate a unei culori; nuan╚Ť─â a unei culori. 3. (├Änv.; ├«n expr.) A-╚Öi da ton = a-╚Öi da importan╚Ť─â, aere. ÔÇô Din fr. ton, lat. tonus.
TON1, toni, s. m. Pește marin (rar în Marea Neagră) asemănător cu pălămida, dar mult mai mare (ajungînd pînă la cinci metri) (Thunnus thynnus).
TON2, tonuri, s. n. I. 1. (Muz.) Sunet muzical; interval ├«ntre dou─â sunete (situate la distan╚Ť─â de o secund─â mare) reprezent├«nd cea mai mare distan╚Ť─â dintre treptele al─âturate ale unei game. 2. Tonalitatea unei buc─â╚Ťi muzicale. ÔŚŐ Expr. A da tonul = a intona treptele principale, din punct de vedere func╚Ťional, ale gamei ├«n care este scris─â o bucat─â muzical─â; a stabili tonalitatea unei c├«nt─âri vocale orient├«ndu-se dup─â diapazon; fig. a fi ini╚Ťiatorul unei mode, al unui anumit fel de a fi, de a g├«ndi. La Neam╚Ť, tonul ├«l d─â corpul didactic. IBR─éILEANU, A. 128. A╚Öadar acest cerc literar... ar trebui s─â dea tonul ├«ntregii mi╚Öc─âri literare. GHEREA, ST. CR. II 98. 3. (Impropriu) Sunet. Ni╚Öte acorduri nalte... tonuri zburdalnice ╚Öi minunat de colorate. CONTEMPORANUL, IV 84. Pe tonurile duioase ╚Öi ├«ntunecate ale tr├«mbi╚Ťei metalice se juca o veselie s─âlt─ârea╚Ť─â. ODOBESCU, S. III 96. II. 1. Felul ├«n care se ridic─â ╚Öi se coboar─â glasul ├«n timpul vorbirii, potrivit cu starea de spirit a vorbitorului; ml─âdiere a vocii, inflexiune, intona╚Ťie. Aceasta nu ascultase dec├«t primele cuvinte ╚Öi pricepuse tonul de imputare. DUMITRIU, N. 47. Mama... te-a ├«ntrebat: ÔÇô ┬źA╚Öa de t├«rziu?┬╗ dar f─âr─â ton de mustrare. PAS, Z. I 313. Apoi da ÔÇô f─âcu glasul ascu╚Ťit de adineaori, cu un ton care putea fi ╚Öi afirmativ ╚Öi negativ. REBREANU, R. I 235. ÔŚŐ Expr. Tonul face muzica, se spune pentru a sublinia importan╚Ťa pe care o are felul ├«n care se spune ceva. A ridica tonul v. ridica (II 5). A schimba tonul = a-╚Öi schimba felul de a vorbi, a-╚Öi schimba atitudinea. 2. Atmosfera care reiese din cuprinsul unei scrieri, not─â dominant─â a stilului sau a vorbirii. Toat─â poezia ie╚Öean─â a acelei epoci c├«nt─â ├«n ton minor. SADOVEANU, E. 6. Aceast─â glum─â ╚Öi viclenie, tonul u╚Öor de batjocur─â dispar ├«ndat─â ce sim╚Ťim├«ntul puternic al dragostei cuprinde sufletul. GHEREA, ST. CR. III 281. ├Än sf├«r╚Öit, s─â mai culegem dintre pu╚Ťinele versuri r─âmase de la acest p─ârinte al limbii noastre o frumoas─â can╚Ťonet─â de ton elegiac. ODOBESCU, S. I 295. 3. Nuan╚Ť─â a culorilor. Tonurile s├«nt prea uscate, conturele prea ├«nchistate, imaginea r─âm├«ne static─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 11/2. ╚śesurile ├«ntinse, ├«n lumina lunii, ├«mbr─âcau tonuri viorii str─âlucite. SADOVEANU, O. I 400. Razele de soare s─â se topeasc─â ├«n tonuri de aur, pe fundul vioriu ╚Öi dep─ârtat al mun╚Ťilor. HOGA╚ś, M. N. 13. 4. (├Änvechit, ├«n expr.) A-╚Öi da ton = a-╚Öi da aere. Am v─âzut... lipscani ╚Öi bogasieri... d├«ndu-╚Öi ton de mari capitali╚Öti. FILIMON, C. 37. 5. (├Änvechit) Accent. Se ╚Ötie c─â la cele mai multe vorbe turcii tonul ├«l au la sf├«r╚Öit. PANN, P. V. II 164.
ton1 (pește) s. m., pl. toni
ton2 (sunet, tonalitate, intona╚Ťie, atmosfer─â, nuan╚Ť─â) s. n., pl. t├│nuri
ton (pește) s. m., pl. toni
ton (sunet, tonalitate, intona╚Ťie, atmosfer─â, nuan╚Ť─â) s. n., pl. t├│nuri
TON s. 1. v. tonalitate. 2. v. rezonan╚Ť─â. 3. v. inflexiune. 4. v. voce. 5. accent, intona╚Ťie. (Vorbea cu un av├ónt ╚Öi un ~ plin de c─âldur─â.) 6. (FON.) ├«n─âl╚Ťime, tonalitate. (Chineza literar─â are patru ~uri.) 7. v. nuan╚Ť─â.
TON s. v. accent, jgheab, l─âptoc, scoc, uluc.
TON s.m. Pește de mare, care se aseamănă cu pălămida. [< fr. thon, it. tonno, cf. gr. thunnon].
TON s.n. 1. Gradul de ├«n─âl╚Ťime al unui sunet. ÔÖŽ Intervalul dintre dou─â trepte al─âturate ale gamei diatonice, egal cu dou─â semitonuri. ÔÖŽ A da tonul = a) a stabili tonalitatea unei c├ónt─âri vocale, folosind diapazonul; b) a ini╚Ťia ceva. 2. Ml─âdiere, inflexiune a vocii, intona╚Ťie. 3. Fel de a spune, de a-╚Öi exprima g├óndurile. ÔÖŽ Felul ├«n care se prezint─â, ├«n general, o scriere (literar─â). ÔÖŽ Fel de a fi, de a se purta ├«n general. 4. Nuan╚Ť─â a culorilor (├«ntr-un tablou). ÔÖŽ Culoare dominant─â, tonalitatea general─â a unui tablou. [Pl. -uri. / cf. fr. ton, it. tono, lat. tonus].
TON2 s. m. pește osos mare, comestibil, din familia scombride, din mările calde și temperate. (< fr. thon)
-TON3 elem. tono-.
TON1 s. n. 1. sunet (muzical). ÔŚŐ intervalul dintre dou─â trepte al─âturate ale gamei diatonice, echivalent cu dou─â semitonuri. ÔÖŽ a da ┼şl = a) a stabili tonalitatea unei c├ónt─âri vocale, cu diapazonul; b) a ini╚Ťia ceva. 2. ml─âdiere, inflexiune a vocii, intona╚Ťie. 3. fel de a-╚Öi exprima g├óndurile; fel de a fi, de a se purta. ÔŚŐ atmosfer─â specific─â din cuprinsul unei opere (literare). 4. nuan╚Ť─â a culorii (├«ntr-un tablou). ÔŚŐ culoare dominant─â, tonalitatea general─â a unui tablou. (< fr. ton, lat. tonus)
TONO-/TONI-, -T├ôN, -TON├ŹE elem. ÔÇ×tensiune, pulsa╚Ťie, presiuneÔÇŁ; ÔÇ×inflexiune, accentÔÇŁ; ÔÇ×vigoare, fortificareÔÇŁ. (< fr. tono-, toni-, -tone, -tinie, cf. gr. tonos)
TON1 ~i m. Pește marin răpitor, asemănător cu pălămida, de talie și greutate mare. /<fr. thon
TON2 ~uri n. 1) Sunet simplu produs de un corp care vibreaz─â. 2) muz. Interval ├«ntre dou─â sunete consecutive ale gamei diatonice, egal cu dou─â semitonuri. ÔŚŐ A da ~ul a) a indica tonalitatea unei compozi╚Ťii muzicale, mai ales vocale; b) a fi ini╚Ťiator al unei activit─â╚Ťi; c) a servi drept model. 3) Grad de modulare a vocii ├«n timpul vorbirii (├«n func╚Ťie de starea sufleteasc─â a vorbitorului sau de fondul celor exprimate); intona╚Ťie. ~ familiar. ÔŚŐ A ridica ~ul a vorbi tare ╚Öi cu asprime. A schimba ~ul a vorbi ├«n alt mod. 4) Grad de intensitate a unei culori. ~ deschis. ~ ├«nchis. 5) Culoare dominant─â a unui tablou. /<fr. ton, lat. tonus
ton n. 1. Muz. grad de ├«n─âl╚Ťare sau de sc─âp─âtare a sunetului; 2. fig. mod de a vorbi, expiesiunea vocii: ton imperios; 3. mod de a-╚Öi exprima cugetarea: ton nobil; a da tonul, a exercita o influen╚Ť─â, o direc╚Ťiune asupra obiceiurilor, manierelor, modei; 4. interval ├«ntre dou─â, note consecutive ale gamei; 5. mod ├«n care e compus o bucat─â de muzic─â: ton major; 6. ├«n pictur─â, lustru mai mult sau mai pu╚Ťin viu al nuan╚Ťelor; 7. coloare ce domin─â ├«ntrÔÇÖun tablou.
*ton n., pl. ur─ş (vgr. t├│nos, tensiune, ton, for╚Ť─â tonic─â, accent, d. teino, ├«ntind). ├Än─âl╚Ťimea voci─ş or─ş sunetulu─ş: ton grav, ascu╚Ťit. Fig. Felu voci─ş, aeru cu care vorbe╚Öt─ş: ton umilit, m├«ndru. Caracteru stilulu─ş: ton nobil. Modu de a se exprima, de a se prezenta: tonu cur╚Ťi─ş. Muz. Intervalu dintre do┼ş─â note care se succed diatonic pe gam─â (V. perdea). Gama ├«n care e conpus─â o melodie: tonu lu─ş fa se arat─â pintrÔÇÖun bemol la che─şe. O mic─â p─şes─â accesorie care modific─â tonalitatea unor instrumente muzicale cu aer (cu suflare). A da tonu, a regula moda sa┼ş obice─şurile, a sili lumea s─â te imiteze. A schimba tonu, a-╚Ť─ş schimba vorba, atitudinea, procedura. Bunu ton (fr. le bon ton), buna educa╚Ťiune, vorb─â ╚Öi maniere distinse: un t├«n─âr de bun ton. Pict. Gradu de for╚Ť─â (de str─âlucire) al colorilor.
ton s. v. ACCENT. JGHEAB. L─éPTOC. SCOC. ULUC.
TON s. 1. (MUZ.) tonalitate, (livr. ├«nv.) son. (├Än ce ~ e scris─â bucata?) 2. r─âsunet, rezonan╚Ť─â, sonoritate, timbru. (~ unui flaut.) 3. inflexiune, intonare, intona╚Ťie, ml─âdiere, modulare, modula╚Ťie, tonalitate. (O voce cu ~uri pl─âcute.) 4. glas, timbru, voce, (pop.) viers. (Avea un ~ grav.) 5. accent, intona╚Ťie. (Vorbea cu un av├«nt ╚Öi un ~ plin de c─âldur─â.) 6. (FON.) ├«n─âl╚Ťime, tonalitate. (Chineza literar─â are patru ~uri.) 7. nuan╚Ť─â, (├«nv.) vopsea. (Material textil ├«n mai multe ~uri.)
TON, toni, s.m. (Iht.) ├Än general, pe╚Öte din fam. scombridae, din care fac parte ╚Öi macroul ╚Öi p─âl─âmida, pe╚Öti caracteriza╚Ťi prin corp fusiform, comprimat lateral, foarte sub╚Ťire ├«nspre coad─â, acoperit cu solzi mici, abia perceptibili. Tonii sunt scombride de talie mare care populeaz─â toate m─ârile calde, ├«n special Oceanul Atlantic ╚Öi Marea Mediteran─â. Tonul din Mediterana (Thunnus thynnus) poate ajunge p├ón─â la 2-3 m lungime, fiind unul dintre cei mai pre╚Ťui╚Ťi pe╚Öti de consum, alte specii de ton din zonele europene av├ónd, ├«n general, sub 1 m lungime.
Kornett-Ton (cuv. germ. ÔÇ×ton al cornetuluiÔÇŁ) v. diapazon (5).
sfert de ton v. microinterval.
ton (ton ├«ntreg) (interval) (< fr. ton; < lat. tonus; it. tono; germ. Ganzton; engl. tone) 1) ├Än sistemul egal temperat cu 12 sunete* ├«n octav─â* (v. temperare), intervalul imediat mai mare dec├ót semitonul (1 t. = 2 semitonuri) ╚Öi denume╚Öte valoarea secundei* mari. Al─âturi de semiton*, t. este o unitate de m─âsur─â intervalic─â (ex.: cvinta* perfect─â cuprinde 3 1/2 t., iar octava 6 t.). Gama hexatonic─â* este format─â din 6 t. temperate succesive. T. diatonic cuprinde un semiton diatonic ╚Öi unul cromatic (sau invers) ╚Öi este format de dou─â note scrise pe trepte* vecine, deci cu nume diferit (ex.: do-re sau sol-la). T. cromatic cuprinde 2 semitonuri cromatice ╚Öi este format de dou─â scrise pe aceea╚Öi treapt─â, deci cu acela╚Öi nume, din care cel pu╚Ťin una este alterat─â* (ex. mi dublu bemol ÔÇô mi sau si bemol ÔÇô re diez). 2) ├Än sistemul temperat Mercator-Holder (cu octava divizat─â ├«n 53 de come* egale, v. temperare), t. este format din 9 come*, grupate ├«ntr-un semiton diatonic (4 come) + un semiton cromatic (5 come) sau viceversa. 3) ├Än sistemul (netemperat) al gamei prin cvinte* (Pitagora), valoarea t. se exprim─â prin raportul 9/8, care este raportul a dou─â lungimi de coard─â de monocord* sau a 2 frecven╚Ťe*. T. pitagoric este alc─âtuit din dou─â intervale neegale: limma (semitonul diatonic 256/243) + apotome* (semitonul cromatic 2187/2048). Este mai mic dec├ót t. din sistemul temperat cu 12 trepte ├«n octav─â (203,9 cen╚Ťi* fa╚Ť─â de 200), dar aproape egal cu tonul Mercator-Holder (203,8 cen╚Ťi). 4) ├Än sistemul (netemperat) al gamei naturale (Zarlino), t. este de 2 feluri: t. mare 9/8 ╚Öi t. mic 10/9. Primul este intervalul dintre armonicele* 8 ╚Öi 9, iar al doilea dintre armonicele 9 ╚Öi 10. ├Än gama natural─â cu tonica* do, intervalele de t. mare sunt do-re, fa-sol ╚Öi la-si, iar cele de t. mic, re-mi ╚Öi sol-la. T. mic valoreaz─â 182,4 cen╚Ťi, cel mare fiind egal cu t. pitagoreic. Existen╚Ťa t. mic d─â na╚Ötere ├«n gama natural─â la 2 intervale ÔÇ×joaseÔÇŁ. Ele sunt cvinta re-la = 40/27 ╚Öi ter╚Ťa mic─â re-fa = 32/27. Cvintele perfecte tip do-sol = 3/2 m─âsoar─â 702 cen╚Ťi, pe c├ónd cvinta ÔÇ×joas─âÔÇŁ 680,4 cen╚Ťi (cvinta temperat─â mic╚Öorat─â tip do-sol bemol valoreaz─â exact 600 cen╚Ťi). Ter╚Ťa mic─â tip mi-sol = 6/5 m─âsoar─â 315,6 cen╚Ťi, pe c├ónd cea ÔÇ×joas─âÔÇŁ 294,1 cen╚Ťi. Cvintei naturale ÔÇ×joaseÔÇŁ ├«i corespunde, prin r─âsturnare*, cvarta ÔÇ×├«nalt─âÔÇŁ 27/40 de 519,5 cen╚Ťi, iar ter╚Ťei mici ÔÇ×joas─âÔÇŁ, sexta ÔÇ×├«nalt─âÔÇŁ 27/16, de 905,8 cen╚Ťi.
ton de recitare v. psalmodie.
ton, tonuri, s.n. ÔÇô 1. Vas de lemn ├«n care se pune varza la acrit; bud├ói (ALRRM, 1971: 331): ÔÇ×De curetÔÇÖi din ton, muratÔÇŁ (Calendar, 1980: 16). 2. Butoi din doage de lemn ├«n care se ╚Ťine vinul; bute (ALRRM, 1971: 487). ÔÇô Din germ. Tonne ÔÇ×butoiÔÇŁ (MDA).
ton, -uri, s.n. ÔÇô 1. Vas de lemn ├«n care se pune varza la acrit; bud├ói (ALR 1971: 331): ÔÇ×De curetÔÇÖi din ton, muratÔÇŁ (Calendar 1980: 16). 2. Butoi din doage de lemn ├«n care se ╚Ťine vinul; bute (ALR 1971: 487). ÔÇô Din germ. Tonne ÔÇ×butoiÔÇŁ (MDA).
TON s. n. (cf. fr. ton, it. tono, lat. tonus): 1. grad de ├«n─âl╚Ťime, ├«n pronun╚Ťarea unui sunet (v. ├«n─âl╚Ť├şme). 2. ml─âdiere, inflexiune a vocii; intona╚Ťie.
Ton, -a, -ea, -e, -i, -ie, -i╚Ťa, -u V. Antonie I 3 a.
-TON ÔÇ×tensiune, inflexiune, accentÔÇŁ. ÔŚŐ gr. tonos ÔÇ×vigoare, tensiuneÔÇŁ > fr. -tone, germ. -ton, it. -tono, engl. -tone > rom. -ton.

Ton dex online | sinonim

Ton definitie

Intrare: ton (suf.)
ton suf.
Intrare: Ton
Ton
Intrare: ton (subst. - sunet)
ton subst. - sunet substantiv neutru
Intrare: ton (subst. - pește)
ton subst. - pește substantiv masculin
Intrare: ton (subst. - butoi)
ton 3 subst. - butoi