19 definiții pentru tomnatic
TOMNÁTEC, -Ă adj. v. tomnatic. TOMNÁTIC, -Ă, tomnatici, -ce,
adj. 1. Care apare toamna, care se face toamna; de toamnă. ♦ (Despre pomi) Care rodește toamna; (despre fructe) care se coace toamna. ♦ (Adverbial) Ca toamna, a toamnă;
fig. trist, melancolic.
2. Fig. (Despre oameni) Trecut de maturitate, ajuns la vârsta care precedă bătrânețea. ◊ Flăcău (sau holtei, fecior) tomnatic = bărbat trecut de tinerețe și rămas neînsurat. [
Var.:
tomnátec, -ă adj.] –
Toamnă +
suf. -atic.
TOMNÁTEC, -Ă adj. v. tomnatic. TOMNÁTIC, -Ă, tomnatici, -ce,
adj. 1. Care apare toamna, care se face toamna; de toamnă. ♦ (Despre pomi) Care rodește toamna; (despre fructe) care se coace toamna. ♦ (Adverbial) Ca toamna, a toamnă;
fig. trist, melancolic.
2. Fig. (Despre oameni) Trecut de maturitate, ajuns la vârsta care precedă bătrânețea. ◊ Flăcău (sau holtei, fecior) tomnatic = bărbat trecut de tinerețe și rămas neînsurat. [
Var.:
tomnátec, -ă adj.] –
Toamnă +
suf. -atic.
TOMNÁTEC, -Ă adj. v. tomnatic2. TOMNÁTIC1 s. n. Loc unde stau păstorii cu animalele lor toamna;
p. ext. loc unde stă cineva în timpul toamnei. Cantemir își ținu hoarda la tomnatic, pe marginile Lehiei, pînă ce dădură cele dintăi înghețuri ale iernii. SADOVEANU, O. VII 100.
TOMNÁTIC2, -Ă, tomnatici, -e,
adj. (Și în forma tomnatec)
1. Care apare toamna, care se face toamna;
de toamnă. Cerul, căptușit cu nouri tomnatici, apăsa greu și parcă-și afunda marginile în orizont. REBREANU, R. I 70. În curînd raza se stinse în negurile tomnatice de pe înălțimi. IBRĂILEANU, A. 215. Aerul tomnatic al unei dimineți răgușite de ceață îi răcori repede fruntea. MACEDONSKI, O. III 20. ♦ (Despre pomi) Care rodește toamna; (despre fructe) care se coace toamna. Meri tomnatici. ▭ Și-ar vrea să facă-o gargară De prune tomnatice. TEODORESCU, P. P. 131. ♦ (Adverbial) Ca toamna, a toamnă;
p. ext. trist, melancolic. În van mai caut lumea-mi în obositul creier, Căci răgușit, tomnatec, vrăjește trist un greier. EMINESCU, O. I 71.
2. Fig. (Despre oameni) Trecut de maturitate, ajuns la vîrsta care precedă bătrîneții. Dama asta tomnatecă, dar plăcută încă... e o americană bogată. NEGRUZZI. S. I 327. ◊ Flăcău (sau fecior, holtei) tomnatic = bărbat trecut de prima tinerețe și rămas neînsurat; becher, celibatar. Am jucat la trei jocuri într-o singură zi: unul, de flăcăi tomnatici. CREANGĂ, A. 104. Sînteți însurat, domnule director? – Ba nu, doamna mea! Sînt încă tot holtei... holtei tomnatic. ALECSANDRI, T. I 287. Vezi pe acest flăcău tomnatic îmbrăcat cu un frac fără mînice. NEGRUZZI, S. I 238. – Variantă:
tomnátec, -ă adj. tomnátic1 adj. m.,
pl. tomnátici;
f. tomnátică,
pl. tomnátice
tomnátic2 s. n.,
pl. tomnátice
tomnátic adj. m., pl. tomnátici; f. sg. tomnátică, pl. tomnátice TOMNÁTIC adj. (livr.) autumnal, (reg.) tomniu. (Fructe ~; zile ~.) TOMNÁTIC1 ~ce n. înv. Loc unde se poate sta la adăpost în timpul toamnei. /toamnă + suf. ~atic TOMNÁTIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de toamnă; propriu toamnei; autumnal. Ploaie ~că. 2) (despre fructe, legume) Care se coace toamna. Ridiche ~că. 3) (despre pomi) Care are fructe ce se coc toamna. 4) fig. (despre persoane) Care este înaintat în vârstă. ◊ Flăcău ~ bărbat matur, rămas neînsurat. /toamnă + suf. ~atic tomnatic a.
1. de toamnă: pere tomnatice;
2. răscopt; fig. bătrân: flăcău tomnatic.
tomnátic (est) și
-ec (vest),
-ă adj. (d. toamnă). De toamnă: poame tomnatice. Fig. Cam trecut, pe la 30-35 de anĭ: flăcăŭ tomnatic.
TOMNATIC adj. (livr.) autumnal, (reg.) tomniu. (Fructe ~; zile ~.) Adonis annua L. « Ruscuță tomnatică » (syn. A. autumnalis L.). Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori (5 sepale glabre, galbene-roșietice, 5 petale roșii-închis, cu macule negre la bază) dispuse solitar, terminal, pe ramuri. Plantă anuală, înaltă pînă la 35 cm, cu tulpină dreaptă. Tomnatic dex online | sinonim
Tomnatic definitie
Intrare: tomnatic
tomnatic adjectiv substantiv neutru