TOMNÁ, tomnez, vb. I. Intranz. (Despre oi, vite) A-și petrece toamna într-un loc cu pășuni. ♦ Tranz. A ține oile, vitele toamna într-un loc cu pășune. – Din toamnă.

TOMNÁ, tomnez, vb. I. Intranz. (Despre oi, vite) A-și petrece toamna într-un loc cu pășuni. ♦ Tranz. A ține oile, vitele toamna într-un loc cu pășune. – Din toamnă.

TOMNÁ, tomnez, vb. I. Intranz. (Rar, despre oi sau despre vite) A petrece toamna într-un loc (unde se găsește hrană). ♦ Tranz. A ține, a îngriji turmele, vitele, în timpul toamnei.

tomná (a ~) vb., ind. prez. 3 tomneáză

tomná vb., ind. prez. 1 sg. tomnéz, 3 sg. și pl. tomneáză

A TOMNÁ ~éz 1. intranz. (despre vite și oi) A sta toamna (într-un loc unde sunt pășuni). 2. tranz. (oi, vite) A îngriji în timpul toamnei. /Din toamnă

tócma și tócmaĭ adv. (vsl. tŭkŭma, tŭkŭmo, tŭkŭmĭ, numaĭ; bg. tŭkmo, tocma). De abea, numaĭ: tocma la spartu tîrguluĭ a venit și el, tocmaĭ atuncĭ am aflat că fugise. Exact, precis, taman, chear (de așa de departe, asemenea om, timp ș. a.): Vin tocma dela Plevna. Tocma tu te-aĭ găsit să facĭ gură? Tocmaĭ pe aicĭ vreĭ să trecĭ? Exact, identic, chear, taman, aidoma: acest copil e tocma (saŭ întocma) tată-su, voĭ face tocma (saŭ întocma) așa. Exact, precis, în cap, taman: o sută tocma, socoteala e tocma. Chear, în acel (acest) moment: tocma era să ĭes, cînd ĭacătă și tu! – Fam. se zice maĭ mult tocma (ca numa față de numaĭ) – În vest și togma și tomna (V. ocnă), în est, pop. túma (în unire cu altă vorbă): tuma atuncĭ. La Cant. atócma.

tómna, V. tocma.

tomnéz v. intr. (d. toamnă saŭ lat. autumnare). Petrec toamna undeva.

tómna, (tumna, tuma), adv. – (pop.) Tocmai, chiar: „Facu-și drum pe unde nu-i, / Tumna p’ângă casa lui” (Calendar, 1980: 99). „Haida tuma lângă mine” (Bilțiu, 2006: 101). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din tocmai (< sl. tŭkŭma) (MDA).

tómna, (tumna), adv. – Tocmai, chiar: „Facu-și drum pe unde nu-i, / Tumna p’ângă casa lui” (Calendar 1980: 99). – Din tocmai (< sl. tŭkŭma).