Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
TÓMBOLĂ, tombole, s. f. Loterie organizată la serbări, baluri etc. la care se câștigă diferite obiecte. [Acc. și: tombólă] – Din fr., it. tombola.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TÓMBOLĂ, tombole, s. f. Loterie la care se câștigă diferite obiecte. [Acc. și: tombólă] – Din fr., it. tombola.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TÓMBOLĂ, tombole, s. f. Loterie la care se cîștigâ diferite obiecte. Au să poarte grijă coconeturile cu baluri, tombole și toate mofturile. C. PETRESCU, Î. II 125.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
tómbolă (loterie) s. f., g.-d. art. tómbolei; pl. tómbole
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
tómbolă s. f., g.-d. art. tómbolei; pl. tómbole
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TÓMBOLĂ s. f. loterie cu obiecte. (< fr., it. tombola)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
TÓMBOLĂ ~e f. Loterie cu obiecte, organizată cu ocazia unor sărbători sau festivități. [G.-D. tombolei] /<fr. tombola
- sursa: NODEX 2002
- permalink
tombolă f. un fel de loterie de societate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*tómbola f., pl. e (it. tómbola, d. tombolare, „a face tumbe”, pin aluz. la învîrtirea sorților. V. tumbă). Loterie de societate în care se cîștigă diferite obĭecte.
- sursa: Scriban 1939
- permalink