tomberon definitie

12 definiții pentru tomberon

TOMBERÓN, tomberoane, s. n. Recipient (de tablă) în formă de semicilindru montat pe o osie cu două roți, care se folosește la transportarea pe distanțe mici a materialelor de construcție, a gunoaielor etc. (și care se descarcă prin răsturnare în jurul osiei sale). [Var.: (pop.) tumbărắu s. n.] – După fr. tombereau.
TUMBĂRẮU s. n. v. tomberon.
TOMBERÓN, tomberoane, s. n. Recipient (de tablă) în formă de semicilindru montat pe o osie cu două roți, care se folosește la transportarea pe distanțe mici a materialelor de construcție, a gunoaielor etc. (și care se descarcă prin răsturnare în jurul osiei sale). [Var.: (pop.) tumbărắu s. n.] – După fr. tombereau.
TUMBĂRẮU s. n. v. tomberon.
TOMBERÓN, tomberoane, s. n. Cutie, de obicei de tablă, montată pe o osie cu două roți, care se folosește la transportarea pe distanțe mici a materialelor de construcție, a gunoaielor etc., descărcîndu-se prin răsturnarea în jurul osiei sale.
tomberón s. n., pl. tomberoáne
tomberón s. n., pl. tomberoáne
TOMBERÓN s.n. Cutie cu fundul rotunjit, montată pe o osie cu două roți, folosită la transportarea pe distanțe mici a materialelor de construcție, a gunoaielor etc. [Cf. fr. tombereau].
TOMBERÓN s. n. cutie cu fundul rotunjit, montată pe o osie cu două roți, la transportarea pe distanțe mici a materialelor de construcție, a gunoaielor etc. (după fr. tombereau)
tomberón (-oáne), s. n. – Cutie de tablă montată pe o osie cu două roți pentru a transporta materiale, gunoaie etc. – Var. tîmbărău. Fr. tombereau (Graur, BL, XIV, 112).
TOMBERÓN ~oáne n. Cutie mare (de tablă) cu fundul rotunjit, montată pe o osie cu două roți și folosită pentru transportarea la distanțe mici a betonului și a altor materiale. /<fr. tombereau
tumbărău, tumbăraie s. n. (pop.) tomberon.

tomberon dex

Intrare: tomberon
tomberon substantiv neutru
tumbărău