tombac definitie

18 definiții pentru tombac

TOMBÁC s. n. Aliaj de cupru cu zinc, de culoare roșiatică, folosit la fabricarea unor sârme, table etc. [Var.: (rar) tumbác s. n.] – Din fr. tombac.
TUMBÁC s. n. v. tombac.
TOMBÁC s. n. Aliaj de cupru cu zinc, de culoare roșiatică, folosit la fabricarea unor sârme, table etc. [Var.: (rar) tumbác s. n.] – Din fr. tombac.
TUMBÁC s. n. v. tombac.
TOMBÁC s. n. Aliaj de cupru cu zinc. Fierul, aurul, tombacul, Ardă-l focul să mi-l ardă. EMINESCU, L. P. 147. Acolo îmi străpunse vederile lumina flăcărilor de niște mangale de tombac poleit. ODOBESCU, S. I 292. – Variantă: tumbác (FILIMON, C. 151) s. n.
TUMBÁC s. n. v. tombac.
tombác s. n.
tombác s. n.
TOMBÁC s.n. Aliaj de cupru și zinc. [Var. tumbac s.n. / < fr. tombac].
TUMBÁC s.n. v. tombac.
TOMBÁC s. n. aliaj de cupru și zinc, de culoarea aurului, folosit sub formă de sârme, table etc. (< fr. tombac)
tumbác s. m. – Bronz. – Var. tombac. Mr. tumbachi. Tc. tumbak (Șeineanu, II, 368), cf. sp. tumbaga.
TOMBÁC n. Aliaj de cupru și zinc, rezistent la coroziune, folosit la fabricarea unor sârme, site și table. /<fr. tombac, turc. tumbak
tumbác, tumbácuri, s.n. (înv.) 1. abanos, lemn negru. 2. alamă; tombac.
tumbac n. aramă galbenă: cu toiag de liliac, cu mătănii de tumbac POP. [Turc. TUMBAK].
tombác, V. tumbac.
2) tumbác n., pl. urĭ (turc. tumbak, it. tombacco, fr. tombac, d. malaĭezu tambaga, aramă). Vechĭ. Alamă. – Azĭ (după fr.) tombac.
1) tumbác și tumbéchĭ n., pl. urĭ (turc. tumbak, bobiță). Vechĭ. Abanos, lemn negru: cu toĭag de liliac și mătăniĭ de tumbac (P. P.).

tombac dex

Intrare: tombac
tombac substantiv neutru
tumbac