TOLOMÁC, -Ă, tolomaci, -ce, s. m. și f., adj. (Fam.) (Om) molâu, bleg, tont. – Et. nec.

TOLOMÁC, -Ă, tolomaci, -ce, s. m. și f., adj. (Om) molâu, bleg, tont. – Et. nec.

tolomác (fam.) adj. m., s. m., pl. tolomáci; adj. f., s. f. tolomácă, pl. tolomáce

tolomác s. m., adj. m., pl. tolomáci; f. sg. tolomácă, g.-d. art. tolomácei, pl. tolomáce

TOLOMÁC ~ci m. Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; bădăran; țopârlan; mârlan; mitocan. /Orig. nec.