Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru toloc─ânit

TOLOC─éN├Ź, toloc─ânesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A cic─âli, a dojeni pe cineva. 2. Intranz. A tr─ânc─âni, a flec─âri. ÔÇô Et. nec.
TOLOC─éN├Ź, toloc─ânesc, vb. IV. (Mold.) 1. Tranz. A dojeni, a cic─âli, a bate la cap pe cineva. Ogoi╚Ťi-v─â; ce toloc─âni╚Ťi b─âiatul; cu tat─âl s─âu ave╚Ťi ce-ave╚Ťi, iar nu cu d├«nsul. CREANG─é, A. 55. Mare lupt─â avea unia dintre boierii tineri cu cuconul Alecu For─âscu, care, una-dou─â, ├«i toloc─ânea mustr├«ndu-i. id. ib. 153. 2. Intranz. A vorbi mult ╚Öi f─âr─â rost; a tr─ânc─âni, a flec─âri. Numai gura lui se aude ├«n toate p─âr╚Ťile. Hojma toloc─âne╚Öte pentru nemica toat─â, curat ca un nebun. CREANG─é, P. 252.
toloc─ân├ş (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. toloc─ân├ęsc, imperf. 3 sg. toloc─âne├í; conj. prez. 3 s─â toloc─âne├ísc─â
toloc─ân├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. toloc─ân├ęsc, imperf. 3 sg. toloc─âne├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. toloc─âne├ísc─â
TOLOC─éN├Ź vb. v. admonesta, b─âlm─âji, b├óigui, b├ór├ói, bodog─âni, bolborosi, bomb─âni, boscorodi, certa, cic─âli, d─âsc─âli, dojeni, flec─âri, g├óng─âvi, ├«ndruga, ├«ng─âima, ├«ng├óna, m├ór├ói, molf─âi, moraliza, morm─âi, murmura, mustra, p─âl─âvr─âgi, plictisi, s├óc├ói, sporov─âi, tr─ânc─âni.
A TOLOC─éN├Ź ~├ęsc pop. 1. tranz. A nu l─âsa ├«n pace, deranj├ónd mereu; a bate la cap; a s├óc├ói. 2. intranz. A vorbi mult ╚Öi f─âr─â rost; a tranc─âni; a flec─âri; a p─âl─âvr─âgi. /Onomat.
toloc─ân├Č v. Mold. a morm─âi, a mustra cu vorbe sim╚Ťitoare: hojma toloc─âne╚Öte pentru nimica CR. [V. toroc─ân├Č].
toroc─ân├Č v. a vorbi ├«ntrÔÇÖuna. [╚śi toloc─ân├Č: probabil onomatopee (v. tr─ânc─ân├Č)].
toloc─ân├ęsc v. intr. (poate d. toloac─â, adic─â ÔÇ×loc unde se poate aduna lumea la sfatÔÇŁ, sa┼ş var. din tr─ânc─ânesc). Munt. Mold. Tr─ânc─ânesc, flec─âresc, sta┼ş mult la ta─şfas. Ma─ş rar. Bodog─ânesc: hojma toloc─âne╚Öte pentru nimica toat─â (Cr.). ÔÇô ╚śi toloconesc (Mold. nord. Arh. 1905, 59). ÔÇô ╚śi v. tr. ÔÇ×oc─âr─âscÔÇŁ.
tolocăni vb. v. ADMONESTA. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. CERTA. CICĂLI. DĂSCĂLI. DOJENI. FLECĂRI. GÎNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÎNA. MÎRÎI. MOLFĂI. MORALIZA. MORMĂI. MURMURA. MUSTRA. PĂLĂVRĂGI. PLICTISI. SÎCÎI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.
a tolocăni ca o moară stricată expr. a vorbi mult și fără rost.

Toloc─ânit dex online | sinonim

Toloc─ânit definitie

Intrare: toloc─ânit
toloc─ânit participiu
toloc─ânire infinitiv lung
Intrare: toloc─âni
toloc─âni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a