Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru tolerant

TOLER├üNT, -─é, toleran╚Ťi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolereaz─â; ├«ng─âduitor, indulgent. ÔÇô Din fr. tol├ęrant.
TOLER├üNT, -─é, toleran╚Ťi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolereaz─â; ├«ng─âduitor, indulgent. ÔÇô Din fr. tol├ęrant.
TOLER├üNT, -─é, toleran╚Ťi, -te, adj. Care tolereaz─â; ├«ng─âduitor, indulgent. S─â nu fim sectari, dar nici toleran╚Ťi sau indiferen╚Ťi, atunci c├«nd vom fi chema╚Ťi s─â desemn─âm pe noii colegi. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 109, 7/2.
toler├ínt adj. m., pl. toler├ín╚Ťi; f. toler├ínt─â, pl. toler├ínte
toler├ínt adj. m., pl. toler├ín╚Ťi; f. sg. toler├ínt─â, pl. toler├ínte
TOLERÁNT adj. v. concesiv.
Tolerant Ôëá intolerant, intransigent, netolerant
TOLER├üNT, -─é adj. ├Äng─âduitor, indulgent. [Cf. fr. tol├ęrant].
TOLER├üNT, -─é adj. care tolereaz─â; ├«ng─âduitor, indulgent. (< fr. tol├ęrant)
TOLER├üNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care tolereaz─â; ├«ng─âduitor; indulgent; iert─âtor. /<fr. tol├ęrant
tolerant a. 1. care tolereaz─â, mai ales ├«n materie de religiune; 2. indulgent ├«n daraverile vie╚Ťii.
*toler├ínt, -─â adj. (lat. t├│lerans, -├íntis; fr. tol├ęrant). Care permite s─â a─ş ideile ╚Öi credin╚Ťele tale religioase: Romani─ş era┼ş un popor tolerant. ├Äng─âduitor, indulgent ├«n moral─â. Care suport─â medicamentele: bolnav, stomah tolerant.
TOLERANT adj. concesiv, indulgent, îngăduitor, (înv.) răbdător. (Prea este ~!)

Tolerant dex online | sinonim

Tolerant definitie

Intrare: tolerant
tolerant adjectiv