TOLERÁNT, -Ă, toleranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. – Din fr. tolérant.

TOLERÁNT, -Ă, toleranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. – Din fr. tolérant.

TOLERÁNT, -Ă, toleranți, -te, adj. Care tolerează; îngăduitor, indulgent. Să nu fim sectari, dar nici toleranți sau indiferenți, atunci cînd vom fi chemați să desemnăm pe noii colegi. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 109, 7/2.

toleránt adj. m., pl. toleránți; f. tolerántă, pl. toleránte

toleránt adj. m., pl. toleránți; f. sg. tolerántă, pl. toleránte

TOLERÁNT adj. v. concesiv.

Tolerant ≠ intolerant, intransigent, netolerant

TOLERÁNT, -Ă adj. Îngăduitor, indulgent. [Cf. fr. tolérant].

TOLERÁNT, -Ă adj. care tolerează; îngăduitor, indulgent. (< fr. tolérant)

TOLERÁNT ~tă (~ți, ~te) Care tolerează; îngăduitor; indulgent; iertător. /<fr. tolérant

tolerant a. 1. care tolerează, mai ales în materie de religiune; 2. indulgent în daraverile vieții.

*toleránt, -ă adj. (lat. tólerans, -ántis; fr. tolérant). Care permite să aĭ ideile și credințele tale religioase: Romaniĭ eraŭ un popor tolerant. Îngăduitor, indulgent în morală. Care suportă medicamentele: bolnav, stomah tolerant.

TOLERANT adj. concesiv, indulgent, îngăduitor, (înv.) răbdător. (Prea este ~!)