TOLERÁBIL, -Ă, tolerabili, -e, adj. Care poate fi tolerat; admisibil; suportabil. – Din fr. tolérable.

TOLERÁBIL, -Ă, tolerabili, -e, adj. Care poate fi tolerat; admisibil; suportabil. – Din fr. tolérable.

TOLERÁBIL, -Ă, tolerabili, -e, adj. Care poate fi tolerat, îngăduit; admisibil.

tolerábil adj. m., pl. tolerábili; f. tolerábilă, pl. tolerábile

tolerábil adj. m., pl. tolerábili; f. sg. tolerábilă, pl. tolerábile

TOLERÁBIL adj. 1. v. suportabil. 2. v. acceptabil.

Tolerabil ≠ intolerabil

TOLERÁBIL, -Ă adj. Care se poate tolera; admisibil. [Cf. fr. tolérable].

TOLERÁBIL, -Ă adj. care poate fi tolerat; admisibil. (< fr. tolérable)

TOLERÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi tolerat; suportabil. /<fr. tolérable

tolerabil a. ce se poate tolera.

*tolerábil, -ă adj. (lat. tolerabilis). Care se poate tolera: această atitudine nu maĭ este tolerabilă. Adv. În mod tolerabil.

TOLERABIL adj. 1. acceptabil, suportabil, (înv.) suferibil, suferit. (O climă ~.) 2. acceptabil, admisibil, bunicel, convenabil, suportabil, (fam.) pasabil. (O situație ~.)

TOLERÁBIL, -Ă adj. (cf. fr. tolérable): în sintagma omonimie tolerabilă (v.).