TOLBÁȘ, tolbași, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri; marchitan. – Tolbă + suf. -aș.

TOLBÁȘ, tolbași, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri; marchitan. – Tolbă + suf. -aș.

TOLBÁȘ, tolbași s. m. (Învechit) Negustor ambulant de mărunțișuri; marchitan, bocceagiu. Horboțică... cumpărată de pe la tolbașii care umpleau drumurile. MACEDONSKI, O. III 126.

tolbáș (înv.) s. m., pl. tolbáși

tolbáș s. m., pl. tolbáși

TOLBÁȘ s. v. marchitan.

tolbaș m. Munt. cel ce duce o tolbă în spinare, marfagiu.

tolbáș m. (d. tolbă). Munt. Negustor ambulant care vinde pînză, obĭecte de manufactură și galanterie ș. a. (numit și marfagiŭ, marchidan, coropcar și boccegiŭ). V. mămular.

tolbaș s. v. MARCHITAN.