TOLĂNÍ, tolănesc, vb. IV. Refl. (Despre ființe) A se lungi într-o poziție comodă (pentru a se odihni). Intranz. A sta culcat, a lenevi. – Cf. tologi.

TOLĂNÍ, tolănesc, vb. IV. Refl. (Despre ființe) A se lungi într-o poziție comodă (pentru a se odihni). ♦ Intranz. A sta culcat, a lenevi. – Cf. tologi.

TOLĂNÍ, tolănesc, vb, IV. 1. Refl. (Despre oameni și animale) A se întinde într-un loc bun pentru odihnă și într-o poziție comodă; a se lungi. Soldații în repaos S-au tolănit pe iarbă. CAMIL PETRESCU, V. 24. Ies pe bord, mă tolănesc pe scîndurile goale și cu ochii deschiși încep a visa la țara mea. DUNĂREANU, CH. 56. Stînd să facă popas, se tolăniră fiecare pe ce avea, la umbră. ISPIRESCU, L. 369. ◊ Fig. Casa noastră părintească era pe muchea unui deal mare, atît de mare că la poalele lui se tolăniseră în soare patru sate. DAN, U. 195. 2. Intranz. A lenevi, a sta culcat. Cu cămașa scrobită, cu bariș nou. Tolănește la umbră. STANCU, D. 30.

!tolăní (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se tolănéște, imperf. 3 sg. se tolăneá; conj. prez. 3 să se tolăneáscă

tolăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tolănésc, imperf. 3 sg. tolăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. tolăneáscă

TOLĂNÍ vb. a se întinde, a se lungi, (reg.) a răcăși, (prin Munt. și Olt.) a răbuni, (Mold.) a se tologi. (Ce te-ai ~ așa în fotoliu?)

TOLĂNÍ vb. v. lenevi, trândăvi.

TOLĂNÍT adj. 1. culcat, întins, lungit, trântit, (reg.) răbunit, (Mold.) tologit. (Stă puțin ~ după-amiază.) 2. răsturnat, trântit. (Ședea ~ în fotoliu.)

A SE TOLĂNÍ mă ~ésc intranz. pop. (despre ființe) A se culca, întinzându-se comod în toată lungimea; a se tologi. /Orig. nec.

tolănì v. a se întinde comod: tolăniți pe niște rogojini ISP. [Mold. tologì: origină necunoscută].

tolănésc, V. tologesc.

tologésc (est) și tolănésc (mă) (vest) v. refl. (cp. cu ung. tolongani, a se îndesa, cu rom. toloacă și cu tolocesc). Fam. Mă culc, mă întind: copiiĭ se tologise pe covor.

TOLĂNI vb. a se întinde, a se lungi, (reg.) a răcăși, (prin Munt. și Olt.) a răbuni, (Mold.) a se tologi. (Ce te-ai ~ așa?)

tolăni vb. v. LENEVI. TRÎNDĂVI.

TOLĂNIT adj. 1. culcat, întins, lungit, trîntit, (reg.) răbunit, (Mold.) tologit. (Stă puțin ~ după amiază.) 2. răsturnat, trîntit. (Ședea ~ în fotoliu.)