Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru tol─ânire

TOL─éN├Ź, tol─ânesc, vb. IV. Refl. (Despre fiin╚Ťe) A se lungi ├«ntr-o pozi╚Ťie comod─â (pentru a se odihni). Intranz. A sta culcat, a lenevi. ÔÇô Cf. tologi.
TOL─éN├ŹRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) tol─âni. ÔÇô V. tol─âni.
TOL─éN├Ź, tol─ânesc, vb. IV. Refl. (Despre fiin╚Ťe) A se lungi ├«ntr-o pozi╚Ťie comod─â (pentru a se odihni). ÔÖŽ Intranz. A sta culcat, a lenevi. ÔÇô Cf. tologi.
TOL─éN├ŹRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) tol─âni. ÔÇô V. tol─âni.
TOL─éN├Ź, tol─ânesc, vb, IV. 1. Refl. (Despre oameni ╚Öi animale) A se ├«ntinde ├«ntr-un loc bun pentru odihn─â ╚Öi ├«ntr-o pozi╚Ťie comod─â; a se lungi. Solda╚Ťii ├«n repaos S-au tol─ânit pe iarb─â. CAMIL PETRESCU, V. 24. Ies pe bord, m─â tol─ânesc pe sc├«ndurile goale ╚Öi cu ochii deschi╚Öi ├«ncep a visa la ╚Ťara mea. DUN─éREANU, CH. 56. St├«nd s─â fac─â popas, se tol─ânir─â fiecare pe ce avea, la umbr─â. ISPIRESCU, L. 369. ÔŚŐ Fig. Casa noastr─â p─ârinteasc─â era pe muchea unui deal mare, at├«t de mare c─â la poalele lui se tol─âniser─â ├«n soare patru sate. DAN, U. 195. 2. Intranz. A lenevi, a sta culcat. Cu c─âma╚Öa scrobit─â, cu bari╚Ö nou. Tol─âne╚Öte la umbr─â. STANCU, D. 30.
TOL─éN├ŹRE s. f.. Ac╚Ťiunea de a se tol─âni.
!tol─ân├ş (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se tol─ân├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se tol─âne├í; conj. prez. 3 s─â se tol─âne├ísc─â
tol─ân├şre s. f., g.-d. art. tol─ân├şrii
tol─ân├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. tol─ân├ęsc, imperf. 3 sg. tol─âne├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. tol─âne├ísc─â
tol─ân├şre s. f., g.-d. art. tol─ân├şrii
TOL─éN├Ź vb. a se ├«ntinde, a se lungi, (reg.) a r─âc─â╚Öi, (prin Munt. ╚Öi Olt.) a r─âbuni, (Mold.) a se tologi. (Ce te-ai ~ a╚Öa ├«n fotoliu?)
TOL─éN├Ź vb. v. lenevi, tr├ónd─âvi.
A SE TOL─éN├Ź m─â ~├ęsc intranz. pop. (despre fiin╚Ťe) A se culca, ├«ntinz├óndu-se comod ├«n toat─â lungimea; a se tologi. /Orig. nec.
tol─ân├Č v. a se ├«ntinde comod: tol─âni╚Ťi pe ni╚Öte rogojini ISP. [Mold. tolog├Č: origin─â necunoscut─â].
tol─ân├ęsc, V. tologesc.
tolog├ęsc (est) ╚Öi tol─ân├ęsc (m─â) (vest) v. refl. (cp. cu ung. tolongani, a se ├«ndesa, cu rom. toloac─â ╚Öi cu tolocesc). Fam. M─â culc, m─â ├«ntind: copii─ş se tologise pe covor.
TOLĂNI vb. a se întinde, a se lungi, (reg.) a răcăși, (prin Munt. și Olt.) a răbuni, (Mold.) a se tologi. (Ce te-ai ~ așa?)
tolăni vb. v. LENEVI. TRÎNDĂVI.

Tol─ânire dex online | sinonim

Tol─ânire definitie

Intrare: tol─âni
tol─âni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: tol─ânire
tol─ânire substantiv feminin