Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru toiegel

TOIEGÉL, toiegele, s. n. Diminutiv al lui toiag. [Pr.: to-ie-] – Toiag + suf. -el.
TOIEGÉL, toiegele, s. n. Diminutiv al lui toiag. [Pr.: to-ie-] – Toiag + suf. -el.
TOIEGÉL, toiegele, s. n. Diminutiv al lui toiag. Aduse cu dînsa o furcă mică și un toiegel. ISPIRESCU, L. 67. Mă bate uncheșelu Tot cu toiegelu. TEODORESCU, P. P. 132.
toiegél s. n., pl. toiegéle
toiegél s. n., pl. toiegéle
TOIEGELE s. pl. art. (ASTRON.) (pop.) trisfetitele (pl. art.).

Toiegel dex online | sinonim

Toiegel definitie

Intrare: toiegel
toiegel substantiv neutru