Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru tohoarc─â

TOHO├üRC─é, tohoarce, s. f. (Reg.) Cojoc mare ciob─ânesc, f─âcut din piei neprelucrate (cu l├óna ├«n afar─â). ÔÇô Et. nec.
TOHO├üRC─é, tohoarce, s. f. (Reg.) Cojoc mare ciob─ânesc, f─âcut din piei neprelucrate (cu l├óna ├«n afar─â). ÔÇô Et. nec.
TOHO├üRC─é, tohoarce, s. f. Cojoc mare ciob─ânesc, lung p├«n─â la p─âm├«nt, f─âcut uneori din dou─â r├«nduri de piei, cusute cu l├«na ├«n afar─â. Cu tohoarca mi╚Ťoas─â ├«n spate ╚Öi cu c├«nele dup─â el, Lep─âdatu trecu prin zbaterea fulgilor. SADOVEANU, O. II 553. M─â culcasem cu tohoarca-n cap ╚Öi ajunsesem la al doilea somn. C. PETRESCU, R. DR. 132.
tohoárcă (reg.) s. f., g.-d. art. tohoárcei; pl. tohoárce
tohoárcă s. f., g.-d. art. tohoárcei; pl. tohoárce
TOHOÁRCĂ ~ce f. rar Cojoc lung, făcut din piele de oaie neprelucrată, cu lâna în afară, purtat de ciobani. /Orig. nec.
tiho├írc─â ╚Öi toho├írc─â (oa dift.) f., pl. e (poate d. vsl. *t┼şhorka, fem. d. t┼şhor─ş, dihor, pin aluz. la putoarea e─ş, ma─ş ales c├«nd o plo┼ş─â. V. tigoare). Mold. Trans. Burc─â, cojoc de oa─şe lung cu blana pe afar─â care ╚Ťine c─şobanulu─ş loc de pelerin─â: cÔÇÖo tohoarc─â mi╚Ťoas─âÔÇÖn spate (Sadov. VR. 19111, 4, 50). ÔÇô Ti- la Prut. V. saric─â ╚Öi bitu╚Ö─â.[1]
tohoárcă, V. tihoarcă.

Tohoarc─â dex online | sinonim

Tohoarc─â definitie

Intrare: tohoarc─â
tohoarc─â substantiv feminin