tocormán, tocormánuri, s.n. (reg.) nutreț, plante furajere.

tocormán, s.n. – (reg.) 1. Nutreț obținut din plante furajere. 2. Ovăz (sau porumb) semănat des și recoltat ca nutreț. (Trans., Maram.). – Din magh. takarmány „nutreț, furaj” (MDA).

tocormán, -uri, s.n. – 1. Nutreț obținut din plante furajere. 2. Ovăz (sau porumb) semănat des și recoltat ca nutreț. Atestat doar în Trans. și Maram. – Din magh. takarmány (MDA).