tocmagi definitie

2 intrări

13 definiții pentru tocmagi

TOCMÁGI s. m. pl. (Reg.) Tăiței. – Din tc. tokmak.
TOCMÁGI s. m. pl. (Reg.) Tăiței. – Din tc. tokmak.
TOCMÁGI s. m. pl. (Mold.) Tăiței. După aceste din urmă se aduce zamă cu tocmagi și apoi sarmale sau găluște. MARIAN, NU. 499. Hîrtie cîrlionțată... și tăietă ca tocmagii. I. CR. IV 48. – Variantă: togmági (MARIAN, NU. 236) s. m. pl.
tocmági (reg.) s. m. pl.
tocmági s. m. pl.
TOCMÁGI s. pl. v. tăiței.
tocmág (-gi), s. m. – Pastă făinoasă, tăițel. – Var. togmag. Mr. tumagiu. Tc. (per.) tutmac (Bogrea, Dacor., IV, 853), cf. rus. tukmačĭ (Vasmer, III, 150). Der. din mag. tögmag „sămînță de dovleac” (Scriban, Arhiva, 1913, 237) este improbabilă și a fost părăsită de autor. În Mold.Der. tocmăgel (var. togmăgel), s. m. (ciupercă din genul Clavaria).
TOCMÁG ~gi m. mai ales la pl. Preparat culinar din aluat nedospit, tăiat în formă de șuvițe subțiri, care se consumă fiert; tăiței. /<turc. tokmak
tocmág, tocmáși, s.m. (reg.) 1. ciocănaș. 2. (la pl.) tăiței, tocmăgei.
tocmag m. Mold. 1. ciocănaș; 2. pl. tăieței. [Turc. TOKMAK, ciocănaș].
tăĭețél m., pl. eĭ (dim. d. tăĭat; it. tagliatelli, tăĭețeĭ). Pl. Foaĭe de cocă tăĭată în fire foarte supțirĭ: supă cu tăĭțeĭ. (Și tăițeĭ). – În nord tocmagĭ. V. trahana și colărez.
tocmág m. (turc. [pers. arm.] tutmac, pop. tutmaç, de unde și alb. tumáts, tăĭețeĭ). Nord. Tăĭețeĭ. – În Trans. și tomnagĭ (ca tomna îld. tocma).
tocmagi s. pl. v. TĂIȚEI.

tocmagi dex

Intrare: tocmagi
tocmagi substantiv masculin plural
Intrare: tocmag
tocmag