tocitoare definitie

10 definiții pentru tocitoare

TOCITÓR, -OÁRE, tocitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. Muncitor care lucrează la carierele de piatră. 2. S. f. Vas mare de lemn în care se pun fructe la fermentat în vederea fabricării vinului, rachiului etc. – Toci + suf. -tor.
TOCITÓR, -OÁRE, tocitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. Muncitor care lucrează la carierele de piatră. 2. S. f. Vas mare de lemn în care se pun fructe la fermentat în vederea fabricării vinului, rachiului etc. – Toci + suf. -tor.
TOCITOÁRE, tocitori, s. f. Vas mare de lemn în care se pun fructe pentru a fermenta în vederea fabricării vinului, rachiului etc. Pînă una alta, umplu gazdei două tocitori cu bani. ISPIRESCU, L. 280. Tocitorile sînt așezate frumos pe căpătîie. Acum să vă vedem și vinurile! ODOBESCU, S. I 84.
tocitoáre s. f., g.-d. art. tocitórii; pl. tocitóri
tocitoáre s. f., g.-d. art. tocitórii; pl. tocitóri
TOCITOÁRE s. v. cadă, zăcătoare.
TOCITOÁRE ~óri f. pop. 1) Vas mare de lemn, în care se pun, la fermentat, fructele pentru țuică. 2) pop. Urcior cu gura largă în care se aduce vin din pivniță. /a toci + suf. ~toare
tocitoare f. cadă mare pentru strugurii sdrobiți sau pentru acrirea verzei: tocitori de metal. [V. stocì].
tocitoáre f., pl. orĭ (d. a toci; vsl. točiti, care avea și înț. de „a tescui” pin învîrtirea maniveleĭ la teasc. V. tocilă). Mare cadă (înaltă de vre-o doĭ metri, cu o capacitate de 4-5 sute de decalitri) de ținut poame care se storc orĭ vin orĭ rachiŭ. – Se numește și zăcătoare, budană și bădan.
tocitoare s. v. CADĂ. ZĂCĂTOARE.

tocitoare dex

Intrare: tocitoare
tocitoare
tocitoare substantiv feminin