TOCĂTOÁRE s. f. v. tocător.

TOCĂTÓR, -OÁRE, tocători, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva. II. S. n. 1. Cuțit mare sau mașină de tocat carne, nutreț etc. 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, carne etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [Var.: (II) tocătoáre s. f.] – Toca + suf. -ător.

TOCĂTOÁRE s. f. v. tocător.

TOCĂTÓR, -OÁRE, tocători, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva. II. S. n. 1. Cuțit mare sau mașină de tocat carne, nutreț etc. 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, carne etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [Var.: (II) tocătoáre s. f.] – Toca + suf. -ător.

TOCĂTÓR1, tocătoare, s. n. 1. Cuțit mare sau mașină specială de tocat carne, nutreț etc. 2. Scîndură groasă pe care se toacă carne, zarzavaturi etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne.

TOCĂTÓR2, -OÁRE, tocători, -oare, adj. Care toacă, mărunțește, zdrobește ceva. Dar acuma iat-o iar la soare Melița de cînepi tocătoare. BENIUC, V. 73.

tocătoáre (mașină de tocat) s. f., g.-d. art. tocătórii; pl. tocătóri

tocătór1 adj. m., pl. tocătóri; f. sg. și pl. tocătoáre

tocătór2 (cuțit, planșă) s. n., pl. tocătoáre

tocătoáre (mașină de tocat) s. f., g.-d. art. tocătórii; pl. tocătóri

tocătór adj. m., pl. tocătóri; f. sg. și pl. tocătoáre

tocătór (cuțit, fund) s. n., pl. tocătoáre

TOCĂTÓR s. 1. satâr. (~ de carne.) 2. (reg.) șișcă. (~ de nutreț.) 3. fund, (pop.) cârpător, (reg.) tocănitor. (~ de ceapă.)

TOCĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care toacă. /a toca + suf. ~tor

TOCĂTÓR2 ~oáre n. 1) Cuțit pentru tocat. 2) Mașină de tocat nutreț. 3) Placă (de obicei de lemn) pe care se toacă ceva. 4) rar Butuc pe care se taie lemne. /a toca + suf. ~tor

tocător n. 1. cuțit mare de tocat carnea; 2. scândură pe care se toacă.

tocătoare f., pl. orĭ (d. a toca). Mașină de tocat carne. Mașină de tocat paĭe (numită și șișcă).

tocătór n., pl. oare (d. a toca). Fundu pe care se toacă carnea.

TOCĂTOR s. 1. satîr. (~ de carne.) 2. (reg.) șișcă. (~ de nutreț.) 3. fund, (pop.) cîrpător, (reg.) tocănitor. (~ de ceapă.)