Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru toc─ânit

TOC─éN├Ź, toc─ânesc, vb. IV. Intranz. A bate, a boc─âni, a cioc─âni; a toca. ÔÇô Contaminare ├«ntre toca ╚Öi cioc─âni, boc─âni.
TOC─éN├ŹT, toc─ânituri, s. n. Faptul de a toc─âni. ÔÇô V. toc─âni.
TOC─éN├Ź, toc─ânesc, vb. IV. Intranz. A bate, a boc─âni, a cioc─âni; a toca. ÔÇô Contaminare ├«ntre toca ╚Öi cioc─âni, boc─âni.
TOC─éN├ŹT, toc─ânituri, s. n. Faptul de a toc─âni. ÔÇô V. toc─âni.
TOC─éN├Ź, toc─ânesc, vb. IV. Intranz. A bate, a boc─âni, a cioc─âni; a toca. ├Än fluiere ╚Öi tri╚Öte C├«nta, lin toc─ânind pe o covat─â, C├«t putea sim╚Ťirile s─â mi╚Öte Fie╚Öcui. BUDAI-DELEANU, ╚Ü. 95.
TOC─éN├ŹT, toc─ânituri, s. n. Faptul de a toc─âni; cl─âmp─ânit. Dac─â se aprinde undeva o cas─â, [barza] veste╚Öte oamenii prin toc─ânitul cu ciocul. ╚śEZ. VIII 53.
toc─ân├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. toc─ân├ęsc, imperf. 3 sg. toc─âne├í; conj. prez. 3 s─â toc─âne├ísc─â
toc─ân├şt s. n., pl. toc─ân├şturi
toc─ân├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. toc─ân├ęsc, imperf. 3 sg. toc─âne├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. toc─âne├ísc─â
toc─ân├şt s. n.
TOC─éN├Ź vb. v. bate, boc─âni, bodog─âni, cic─âli, cioc─âni, d─âsc─âli, jego╚Öi, m─ârun╚Ťi, m├ónji, murd─âri, p─âta, plictisi, poc─âni, s├óc├ói, toca.
TOC─éN├ŹT s. v. b─âtaie, boc─âneal─â, boc─ânire, boc─ânit, boc─ânitur─â, cioc─âneal─â, cioc─ânire, cioc─ânit, cioc─ânitur─â.
A TOC─éN├Ź ~├ęsc intranz. A lovi repetat (cu un obiect ├«n ceva tare), produc├ónd un zgomot specific. /toc + suf. ~─âni
TOC─éN├ŹT ~uri n. 1) v. A TOC─éNI. 2) Zgomot produs de un obiect sau de o fiin╚Ť─â care toc─âne╚Öte. /v. a toc─âni
toc─ân├Č v. a toca m─ârunt; fig. a toca ├«ntrÔÇÖuna din gur─â.
toc─ân├ęsc v. intr. (d. interj. toc, ca boc─ânesc d. boc. Cp. cu doc─ânesc). Toc (bat toaca) mult, boc─ânesc: nu ma─ş toc─âni, c─â mÔÇÖa─ş asurzit! Strig la m├«ncare pin strig─âtu de toc-toc: ─şe╚Ö─ş afar─â s─â toc─âneasc─â ang─âriile (Neam. Rom. Lit. 2, 810).
toc─âni vb. v. BATE. BOC─éNI. BODOG─éNI. CIC─éLI. CIOC─éNI. D─éSC─éLI. JEGO╚śI. M─éRUN╚ÜI. M├ÄNJI, MURD─éRI. P─éTA. PLICTISI. POC─éNI. S├ÄC├ÄI. TOCA.
toc─ânit s. v. B─éTAIE. BOC─éNEAL─é. BOC─éNIRE. BOC─éNIT. BOC─éNITUR─é. CIOC─éNEAL─é. CIOC─éNIRE. CIOC─éNIT. CIOC─éNITUR─é.
toc─ân├ş, toc─ânesc, vb. ÔÇô (reg.) 1. (tranz.) A zdrobi, a pisa. 2. (tranz., refl.) A (se) m├ónji. ÔÇô Contaminare ├«ntre toca ╚Öi boc─âni (Scriban, DEX); din toc ÔÇ×zgomot produs de cioc─ânitur─âÔÇŁ + suf. -─âni (MDA).
toc─ân├şt, -─â, toc─âni╚Ťi, -e, adj. ÔÇô (reg.) M├ónjit, murd─ârit. ÔÇô Din toc─âni (DEX).

Toc─ânit dex online | sinonim

Toc─ânit definitie

Intrare: toc─âni
toc─âni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: toc─ânit
toc─ânit substantiv neutru