tocălie definitie

9 definiții pentru tocălie

TOCĂLÍE, tocălii, s. f. (Reg.) 1. Morișcă de lemn care produce un zgomot ritmic (scârțâit) și sperie păsările din lanuri și din vii. 2. Unealtă cu care se răsucește sfoara groasă pentru plase și năvoade. – Din toca.
TOCĂLÍE, tocălii, s. f. (Reg.) 1. Morișcă de lemn care produce un zgomot ritmic (scârțâit) și sperie păsările din lanuri și din vii. 2. Unealtă cu care se răsucește sfoara groasă pentru plase și năvoade. – Din toca.
TOCĂLÍE, tocălii, s. f. (Regional) 1. Morișcă de lemn care păcănește și sperie păsările din lanuri și din vii. Voi sînteți tocălii, De speriet păsări-n vii. SEVASTOS, N. 94. 2. Unealtă cu care se răsucește sfoara groasă pentru plase, năvoade etc. Răsucirea acum... nu se mai face cu fusul, ci cu alt instrument, numit tocălia. ANTIPA, P. 169. 3. Dispozitiv la războiul de țesut care fixează sulurile.
tocălíe (reg.) s. f., art. tocălía, g.-d. art. tocălíei; pl. tocălíi, art. tocălíile
tocălíe s. f., art. tocălía, g.-d. art. tocălíei; pl. tocălíi, art. tocălíile
TOCĂLÍE s. v. cățel, cordenci, toacă.
TOCĂLÍE ~i f. Morișcă de lemn folosită pentru a speria păsările din lanuri și din vii prin zgomotul ritmic, produs la rotire. /toacă + suf. ~ălie
tocălie f. piedica stativelor (se aude prin Argeș). [Cf. toc].
tocălie s. v. CĂȚEL. CORDENCI. TOACĂ.

tocălie dex

Intrare: tocălie
tocălie substantiv feminin