TOASTÁ, toastez, vb. I. Intranz. A închina un pahar în sănătatea cuiva sau în cinstea unui eveniment; a ține un toast. – Din fr. toaster.

TOASTÁ, toastez, vb. I. Intranz. A închina un pahar în sănătatea cuiva sau în cinstea unui eveniment; a ține un toast. – Din fr. toaster.

TOASTÁ, toastez, vb. I. Intranz. A ține un mic discurs la o masă, a închina (un pahar) în sănătatea cuiva sau în cinstea unui eveniment; a ține un toast. – Pronunțat: to-as-.

toastá (a ~) (toas-) vb., ind. prez. 3 toasteáză

toastá vb. (sil. toas-), ind. prez. 1 sg. toastéz, 3 sg. și pl. toasteáză

TOASTÁ vb. a închina. (A ~ în cinstea lor.)

TOASTÁ vb. I. intr. A închina un pahar în sănătatea cuiva; a ține un toast. [Pron. to-as- și tosta. / < fr. toaster].

TOASTÁ vb. intr. a închina un pahar în cinstea cuiva sau a ceva; a ține un toast. (< fr. toaster)

A TOASTÁ ~éz intranz. A rosti un toast (la o masă); a ține un toast. [Sil. toas-] /<fr. toaster

toastà v. a purta un toast.

*toastéz (oa 2 silabe) v. intr. (fr. toster și toaster). Închin, rîdic paharu în sănătatea cuĭva.

TOASTA vb. a închina. (A ~ în numele lor.)