toast definitie

12 definiții pentru toast

TOÁST, toasturi, s. n. Urare făcută la o masă în cinstea unei persoane sau a unui eveniment, însoțită de ridicarea paharului; scurt discurs ținut cu acest prilej. – Din fr. toast.
TOÁST, toasturi, s. n. Urare făcută la o masă în cinstea unei persoane sau a unui eveniment, însoțită de ridicarea paharului; scurt discurs ținut cu acest prilej. – Din fr. toast.
TOAST, toasturi, s. n. Mic discurs rostit în cadrul unei mese festive și conținînd o urare la adresa cuiva, la care comesenii se asociază, ridicînd în sus paharele pline. Discuții aprinse, toasturi fără sfîrșit, se pierdeau într-o învălmășeală de rîsete și voci răgușite. BART, E. 202. Sînt fericit a constata că nu uiți a ridica și pentru amicul d-tale cîte un toast bine simțit. CARAGIALE, O. VII 8. În sănătatea Frosei, strigai, ridicînd paharul. Toastul meu se primi în strigări de bucurie. BOLINTINEANU, O. 378. Glasul său puternic acest toast închină. ALECSANDRI, P. A. 140.. Pl. și: (rar) toaste (BOLINTINEANU, O. 394).
toast s. n., pl. toásturi (toas-)
toást s. n., pl. toásturi (sil. toas-)
TOÁST s. (rar) vivat. (Un ~ în cinstea mirilor.)
TOÁST s.n. Scurt discurs ocazional, improvizat, rostit la o masă în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; închinare în sănătatea cuiva. [Pron. to-ast și tost, pl. -turi, -te. / < engl., fr. toast].
TOAST s. n. 1. scurt discurs ocazional, improvizat, rostit la o masă în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; închinare în sănătatea cuiva. 2. felie de pâine prăjită cu unt. (< fr. toast)
TOAST ~uri n. Discurs mic prin care se invită a închina paharul în sănătatea unei persoane sau în cinstea unui eveniment. A rosti un ~. A ține un ~. [Monosilabic] /<fr. toast
toast n. 1. propunere de a bea în sănătatea cuiva; 2. discurs rostit la acea ocaziune: glasul său puternic acest toast închină AL.
*toást (oa 2 silabe) n., pl. urĭ și e (fr. toste și toast, d. engl. toast, pron. tost, care vine d. lat. tostus, „prăjit”, fiind-că cel care închina în sănătatea altuĭa obișnuĭa să moaĭe în pahar și o bucățică de pîne prăjită orĭ pesmet). Închinare, pahar băut în sănătatea cuĭva: a ridica un toast.
TOAST s. (rar) vivat. (Un ~ în cinstea mirilor.)

toast dex

Intrare: toast
toast 2 pl. -e substantiv neutru
toast 1 pl. -uri substantiv neutru