toancă definitie

2 intrări

9 definiții pentru toancă

TOÁNCĂ toance, s. f. (Mai ales la pl.) Cotitura unei ape curgătoare repezi. V. vîrtej, bulboană, vîltoare.
toáncă s. f., g.-d. art. toáncei; pl. toánce
toáncă s. f., g.-d. art. toáncei; pl. toánce
TOÁNCĂ s. v. bulboacă, bulboană, capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, ochi, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.
TONCÁ vb. v. apuca, cășuna, năzări, veni.
toánce s. f. pl. – Repeziș de apă curgătoare, curent rapid al unui rîu. Sl. tąča „ploaie”, datorită stropilor pe care-i împrăștie. Legătura cu pol. ton „adîncime” (Cihac, II, 414), nu este probabilă. În Mold., mai ales ca toponim.
Toance f. pl. cataracte periculoase pe Bistrița moldovenească.
toancă s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. OCHI. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.
tonca vb. v. APUCA. CĂȘUNA. NĂZĂRI. VENI.

toancă dex

Intrare: toancă
toancă substantiv feminin
Intrare: tonca
tonca conjugarea I grupa I verb unipersonal