Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru tizic

TIZÍC, tizicuri, s. n. Turtă prismatică făcută din baligă amestecată cu paie, folosită de țărani drept combustibil sau ca material de construcție. – Din tc. tezek.
TIZÍC, tizicuri, s. n. Un fel de turtă prismatică făcută din baligă amestecată cu paie, folosită de țărani drept combustibil sau ca material de construcție. – Din tc. tezek.
TIZÍC s. n. (Cu sens colectiv) Un fel de turte prismatice făcute din baligă amestecată cu paie și cu ogrinji, care se întrebuințează de către țărani ca combustibil sau ca material de construcție în locul cărămizilor. Pe vatră ardea un foc înăbușit de tizic. SADOVEANU, P. S. 38. Mașina avea să-l înfunde iarăși în satul tătăresc, cu bordeie strîmbe și oarbe de lut, cu împrejmuirile de tizic. C. PETRESCU, Î. I 4. Oamenii ard iarna rogoz, buruieni și baligă de vită, pe care o usucă, o taie în formă de cărămidă și o numesc tizic. I. IONESCU, D. 402.
tizíc s. n., pl. tizícuri
tizíc s. n., pl. tizícuri
TIZÍC s. (Munt., Olt. și Ban.) tor. (Casă de ~.)
tizíc (-curi), s. n. – Baligă uscată folosită drept combustibil. – Var. înv. tezic, tezec. Tc. tezek (Șeineanu, II, 363; Ronzevalle 65), cf. ngr. τέζεϰ.
TIZÍC ~uri n. Produs obținut dintr-un amestec de baligă cu paie, uscat la soare și folosit la țară drept combustibil. /<turc. tezek
băligar n. 1. baligă multă amestecată cu paie și frunze uscate, care, după ce putrezește, se întrebuințează la îngrășatul ogoarelor sau la facerea focului sub numele de tizic; 2. gândac ce trăiește prin gunoaie (Geotrupes stercorarius).
tizic n. balegă uscată la soare, în formă de cărămidă, putrigaiu cu care țăranii își încălzesc iarna bordeiele. [Turc. TEZEK].
tizíc și (maĭ vechĭ) tezéc n., pl. urĭ (turc. tezek). Sud. Baligă de vacă uscată și întrebuințată ca combustibil. Iron. Lip, jeg.
TIZIC s. (Munt., Olt. și Ban.) tor. (Casă de ~.)

tizic definitie

tizic dex

Intrare: tizic
tizic substantiv neutru