TIZÁNĂ, tizane, s. f. 1. (Rar) Băutură obținută dintr-o infuzie de plante medicinale sau de cereale. 2. (Înv.) Șampanie cu tărie alcoolică slabă. – Din fr. tisane, lat. tisana.

TIZÁNĂ, tizane, s. f. 1. Băutură obținută dintr-o infuzie de plante medicinale sau de cereale. 2. (Înv.) Șampanie cu tărie alcoolică slabă. – Din fr. tisane, lat. tisana.

TIZÁNĂ, tizane, s. f. 1. Băutură obținută dintr-o infuzie de plante medicinale. V. ceai. 2. (Învechit) Șampanie cu tărie alcoolică slabă. Luăm cîte-o tizană?... Mersi... nu pot bea șampanie; îmi face arsuri. CARAGIALE, M. 234.

tizánă (rar) s. f., g.-d. art. tizánei; pl. tizáne

tizánă s. f., g.-d. art. tizánei; pl. tizáne

TIZÁNĂ s.f. Ceai sau infuzie de plante medicinale. [< fr. tisane, lat. tisana].

TIZÁNĂ s. f. infuzie de plante medicinale. (< fr. tisane, lat. tisana)

TIZÁNĂ ~e f. Ceai (sau infuzie) de plante medicinale folosit(ă) ca mijloc de tratament. /<fr. tisane

tizană f. băutură din apă în care se fierbe o substanță farmaceutică (plantă, rădăcină, frunze, flori).