Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru tivire

TIV├Ź, tivesc, vb. IV. Tranz. A face, a coase un tiv. ÔÖŽ Fig. A m─ârgini, a ├«mprejmui (cu un chenar, cu o dung─â de alt─â culoare). ÔÇô Din tiv.
TIV├ŹRE, tiviri, s. f. Ac╚Ťiunea de a tivi ╚Öi rezultatul ei; tivitur─â. ÔÇô V. tivi.
TIV├Ź, tivesc, vb. IV. Tranz. A face, a coase un tiv. ÔÖŽ Fig. A m─ârgini, a ├«mprejmui (cu un chenar, cu o dung─â de alt─â culoare). ÔÇô Din tiv.
TIV├ŹRE, tiviri, s. f. Ac╚Ťiunea de a tivi ╚Öi rezultatul ei; tivitur─â. ÔÇô V. tivi.
TIV├Ź2, tivesc, vb. IV. Tranz. (├Än expr.) A o tivi la fug─â (de fug─â sau fuga) = a o lua la fug─â, a fugi, a o ╚Öterge.
TIV├Ź1, tivesc, vb. IV. Tranz. 1. A face un tiv. Adio, scump─â ╚Öi nepre╚Ťuit─â, modist─â!... care-mi ├«ndulce╚Öti via╚Ťa ╚Öi-mi tive╚Öti basmalele! ALECSANDRI, T. I 75. Colo sus la sc─âp─âtat Este-un cort mare rotat, ├Ämp─âturat e ├«n patru, Cu postav ro╚Öu tivit. BIBICESCU, P. P. 302. ÔÖŽ Fig. A m─ârgini, a ├«mprejmui, a ├«nconjura (cu un chenar). Deschise ochii mari, alba╚Ötri, tivi╚Ťi cu gene negre, ╚Öi-l privi ╚Ťint─â. SADOVEANU, O. VII 35. Vezi luna-n cing─âtoarea Aprinsei bol╚Ťi albastre, Argintul ei tive╚Öte ╚śi pragul casei noastre. GOGA, P. 38. ├Änsufle╚Ťirea r─âs─âritului se l─âsa peste tot, tivea norii cu vi╚Öiniu. MACEDONSKI, O. III 48. Cu un ro╚Ö fir de jeratic culmi de munte s├«nt tivite. EMINESCU, O. IV 119. ÔŚŐ Refl. Apele s-au tivit cu margini vinete de ghea╚Ť─â. C. PETRESCU, S. 53. ÔŚŐ Refl. pas. C├«nd se ar─â... bucata arat─â se tive╚Öte cu o brazd─â. PAMFILE, A. R. 63. 2. A deta╚Öa prin a╚Öchiere, cu fer─âstr─âul, marginile sc├«ndurilor brute.
TIV├ŹRE, tiviri, s. f. Ac╚Ťiunea de a tivi1 ╚Öi rezultatul ei.
tiv├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. tiv├ęsc, imperf. 3 sg. tive├í; conj. prez. 3 s─â tive├ísc─â
tiv├şre s. f., g.-d. art. tiv├şrii; pl. tiv├şri
tiv├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. tiv├ęsc, imperf. 3 sg. tive├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. tive├ísc─â
tiv├şre s. f., g.-d. art. tiv├şrii; pl. tiv├şri
TIV├Ź vb. (pop.) a refeca, (reg.) a rupturi, a tigheli, (prin nord-estul Olt.) a muchia, (Transilv.) a ╚Ötipui. (A ~ o rochie.)
TIV├Ź vb. v. chen─ârui, ├«mprejmui, ├«ncadra, ├«nconjura, m─ârgini, muchia, ol─âri, te╚Öi.
TIV├ŹRE s. 1. tivit. (~ unei fuste.) 2. (IND.) refecare. (~ lemnului.)
tiv├ş (-v├ęsc, -├şt), vb. ÔÇô 1. A fugi, a ├«ncepe s─â alerge. ÔÇô 2. A coase marginea, a face tiv. ÔÇô 3. (Arg.) A se ├«mpreuna. Probabil de la tiva ÔÇ×iute, repedeÔÇŁ, cf. tava. Evolu╚Ťia semantic─â nu este clar─â, dar cf. sp. corrido ÔÇ×urmat, continuatÔÇŁ. Explica╚Ťia pornind de la tighel (Scriban) este evident insuficient─â. ÔÇô Der. tiv, s. n. (├«ndoitur─â, margine), deverbal; tivel, s. n. (Mold., tiv), prin contaminare cu tighel; tiveal─â (var. tivitur─â), s. f. (├«ndoitur─â; margine, chenar, tiv).
A TIV├Ź1 ~├ęsc tranz. 1) (obiecte confec╚Ťionate din textile) A ├«nzestra cu un tiv; a refeca. 2) fig. A ├«mpodobi pe la margini cu un chenar. /Din tiv
tiv├Č v. a coase pe margini, a pune chenar. [Origin─â necunoscut─â].
tiv├ęsc v. tr. (d. tiv). Cos ├«ndoind marginea ca s─â nu se destrame. A o tivi de fug─â, (NPl. Ceaur, 12), a o rupe de fug─â, a fugi de-odat─â, a o tuli.
TIVI vb. (pop.) a refeca, (reg.) a rupturi, a tigheli, (prin nord-estul Olt.) a muchia, (Transilv.) a știpui. (A ~ o rochie.)
tivi vb. v. CHEN─éRUI. ├ÄMPREJMUI. ├ÄNCADRA. ├ÄNCONJURA. M─éRGINI. MUCHIA. OL─éRI. TE╚śI.
TIVIRE s. tivit.
tivi, tivesc v. t. (d. b─ârba╚Ťi) a avea un contact sexual

Tivire dex online | sinonim

Tivire definitie

Intrare: tivi
tivi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: tivire
tivire substantiv feminin