Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru tivilichie

TIVILCH├ŹE s. f. v. tivilichie.
TIVILICH├ŹE, tivilichii, s. f. Pieptar confec╚Ťionat din piele cu blana ├«n interior, ├«mpodobit cu cus─âturi, purtat de femeile de la ╚Ťar─â. [Var.: tivilch├şe s. f.] ÔÇô Et. nec.
TIVILCH├ŹE s. f. v. tivilichie.
TIVILICH├ŹE, tivilichii, s. f. Pieptar confec╚Ťionat din piele cu blana ├«n interior, ├«mpodobit cu cus─âturi, purtat de femeile de la ╚Ťar─â. [Var.: tivilch├şe s. f.] ÔÇô Et. nec.
TIVILICH├ŹE, tivilichii, s. f. Pieptar cusut cu fir ╚Öi cu m─âtase, purtat de femeile de la ╚Ťar─â. ÔÇô Variant─â: televech├şe (P─éSCULESCU, L. P. 294) s. f.
TIVILICH├ŹU, -├ŹE, tivilichii, adj. Vesel, hazliu, vioi. Se f─âcuse... frumos ╚Öi tivilichiu, de nu mai erau al╚Ťii ca d├«nsul. ╚śEZ. VI 13.
TIVILICH├ŹU, -├ŹE, tivilichii, adj. (Pop.) Vesel, hazliu, vioi. ÔÇô Tc. tevek-keli.
tivilich├şe s. f., art. tivilich├şa, g.-d. art. tivilich├şei; pl. tivilich├şi, art. tivilich├şile
tivilich├şe s. f., art. tivilich├şa, g.-d. art. tivilich├şei; pl. tivilich├şi, art. tivilich├şile
TIVILICH├ŹE s. v. corset.
TIVILICH├ŹU adj. v. vesel, voios.
TIVILICH├ŹE ~i f. rar Pieptar din piele, ├«mpodobit cu cus─âturi, de obicei ├«mbl─ânit, purtat de femei la ╚Ťar─â. [G.-D. tivilichiei] /cf. turc. tevekkeli
tivilich├şu, tivilich├şe, adj. (├«nv.) 1. sociabil, de lume, vesel. 2. elegant. 3. zvelt. 4. naiv, nesocotit.
tivilichie f. pieptar lung al ╚Ť─ârancelor: s─âÔÇÖmbrace ╚Öi tivilichie, s─â plac─â altora ╚Öi mie PANN. [Compus probabil din tiv ╚Öi ilic].
tivilichiu a. 1. Mold. om c─âruia ├«i place sÔÇÖaib─â totul gata, iute ╚Öi curat; 2. Tr. svelt. [Origin─â necunoscut─â: cf. Munt. ivilichiu, svelt (din turc. EVVELKI)].
tivilich├şe f. (cp. cu adj. tivilichi┼ş). Munt. Olt. Scurte─şc─â bl─ânit─â (C. L. 1912, 319). ÔÇô ╚śi tivilich├ş┼ş (n., pl. ie), ilic de ╚Öamalagea tivit pe margin─ş cu o band─â de catifea sa┼ş m─âtase (dup─â explica╚Ťiunea une─ş cocoane b─âtr├«ne din Buz─â┼ş). ÔÇô ╚śi tilivech├ş┼ş: 3 tilivechie de ╚Öalamagea cu s├«ngeap (Furtun─â, Preo╚Ťimea rom. 1915, 257). ╚śi tevelech├şe (Mold.?).
tivilich├ş┼ş, -├şe adj. (turc. tevekkeli, neprev─âz─âtor, naiv, f─âr─â inten╚Ťiune). Mold. Fam. Sociabil, elegant, de lume: om tivilichi┼ş. ÔÇô ╚śi tilivich├ş┼ş (Tel. Rev. I. Crg. 9, 94).
tivilichie s. v. CORSET.
tivilichiu adj. v. VESEL. VOIOS.

Tivilichie dex online | sinonim

Tivilichie definitie

Intrare: tivilichie
tivilichie substantiv feminin
tivilchie
Intrare: tivilichiu
tivilichiu