tivilichie definitie

2 intrări

19 definiții pentru tivilichie

TIVILCHÍE s. f. v. tivilichie.
TIVILICHÍE, tivilichii, s. f. Pieptar confecționat din piele cu blana în interior, împodobit cu cusături, purtat de femeile de la țară. [Var.: tivilchíe s. f.] – Et. nec.
TIVILCHÍE s. f. v. tivilichie.
TIVILICHÍE, tivilichii, s. f. Pieptar confecționat din piele cu blana în interior, împodobit cu cusături, purtat de femeile de la țară. [Var.: tivilchíe s. f.] – Et. nec.
TIVILICHÍE, tivilichii, s. f. Pieptar cusut cu fir și cu mătase, purtat de femeile de la țară. – Variantă: televechíe (PĂSCULESCU, L. P. 294) s. f.
TIVILICHÍU, -ÍE, tivilichii, adj. Vesel, hazliu, vioi. Se făcuse... frumos și tivilichiu, de nu mai erau alții ca dînsul. ȘEZ. VI 13.
TIVILICHÍU, -ÍE, tivilichii, adj. (Pop.) Vesel, hazliu, vioi. – Tc. tevek-keli.
tivilichíe s. f., art. tivilichía, g.-d. art. tivilichíei; pl. tivilichíi, art. tivilichíile
tivilichíe s. f., art. tivilichía, g.-d. art. tivilichíei; pl. tivilichíi, art. tivilichíile
TIVILICHÍE s. v. corset.
TIVILICHÍU adj. v. vesel, voios.
TIVILICHÍE ~i f. rar Pieptar din piele, împodobit cu cusături, de obicei îmblănit, purtat de femei la țară. [G.-D. tivilichiei] /cf. turc. tevekkeli
tivilichíu, tivilichíe, adj. (înv.) 1. sociabil, de lume, vesel. 2. elegant. 3. zvelt. 4. naiv, nesocotit.
tivilichie f. pieptar lung al țărancelor: să’mbrace și tivilichie, să placă altora și mie PANN. [Compus probabil din tiv și ilic].
tivilichiu a. 1. Mold. om căruia îi place s’aibă totul gata, iute și curat; 2. Tr. svelt. [Origină necunoscută: cf. Munt. ivilichiu, svelt (din turc. EVVELKI)].
tivilichíe f. (cp. cu adj. tivilichiŭ). Munt. Olt. Scurteĭcă blănită (C. L. 1912, 319). – Și tivilichíŭ (n., pl. ie), ilic de șamalagea tivit pe marginĭ cu o bandă de catifea saŭ mătase (după explicațiunea uneĭ cocoane bătrîne din Buzăŭ). – Și tilivechíŭ: 3 tilivechie de șalamagea cu sîngeap (Furtună, Preoțimea rom. 1915, 257). Și tevelechíe (Mold.?).
tivilichíŭ, -íe adj. (turc. tevekkeli, neprevăzător, naiv, fără intențiune). Mold. Fam. Sociabil, elegant, de lume: om tivilichiŭ. – Și tilivichíŭ (Tel. Rev. I. Crg. 9, 94).
tivilichie s. v. CORSET.
tivilichiu adj. v. VESEL. VOIOS.

tivilichie dex

Intrare: tivilichie
tivilichie substantiv feminin
tivilchie
Intrare: tivilichiu
tivilichiu