TIVEÁLĂ, tiveli, s. f. Faptul de a tivi; (concr.) ceea ce s-a tivit. – Tivi + suf. -eală.

TIVEÁLĂ, tiveli, s. f. Faptul de a tivi; (concr.) ceea ce s-a tivit. – Tivi + suf. -eală.

TIVEÁLĂ, tiveli, s. f. Faptul de a tivi; tivitură.

tiveálă s. f., g.-d. art. tivélii; pl. tivéli

tiveálă s. f., g.-d. art. tivélii; pl. tivéli

TIVEÁLĂ s. v. tiv, tivitură.

tiveálă f., pl. elĭ. Tivitură.

tiveală s. v. TIV. TIVITURĂ.